Page 43 - 1929-n1

42 C. r . P E T R O V 1 C I

Corteanu. — Da, domnule- general.. . am onoare să mă pre­
zint: căpitanul Corteanu.
Generalul (Dă mâna cu el, apoi grav). — Urmează-mă. (Generalul
calcă rar, se opreşte în faţa fiecărui om. îl cercetează cu ochii de sus până jos.
Colonelul .şi Corteanu în urma lui; după ce-a văzut vreo patru, se opreşte îii
faţa unuia). — Cum te chiaimă băete ?
Soldatul (încet şi cu frică). — S ă trăiţi dom’ gineral, Lohan Ti-
mofti.
Generalul (se întoarce la căpitan; -ever). — Oamenii nu-s desgheţaţi
căpitane ... nu ştiu să vorbească ... uotă rea (pleacă mai departe,
se uită cu atenţie, după câţiva paşi se opreşte în faţa altui soldat, se’ntoarce
către căpitan)- — II vezi ?
Corteanu. — Da, domnule general.
Generalul (aspru). — Aşa scoţi trupa la inspecţie? (Corteanu a
luat poziţia de drepţi şi stă nemişcat). — Cum îl cheamă . . . să nu-i
dai concediu.
Corteanu. — Am înţeles, domnule general. (Generalul trece mai
departe, Corteanu scoate o batistă şi se şterge pe frunte. Es toţi încet din scenă;
In acest timp un soldat vine şi atârnă o placardă mare în pom cu inscripţia:
Frăiască iubitul nostru general“, altul atârnă una mai mare. la colţul
bărăcii; „ Trăiască supremul cap erarhic al brigăzii noastre“ apoi
dispar).
Generalul Vine grav în mijloc, se’ntoarce către căpitan, îi strânge mâna
zâmbind). — Bine căpitane... sunt mulţumit, numai unul, nu-i
nimic . .. dar cum mi-ai spus că-l chiatnă ?
Corte3nu (pare încurcat). — Butuc Grigore, domnule general.
Generalul. — Am să-l iert. .. vreau să-l văd însă ce fel de
soldat este.
Corteanu (convingător). — E bun soldat.. vă spun eu .. . îl
vedeţi pe urmă, la instrucţie.
Generalul. — N u... nu... că U atn timp. (se’ntoarce şi merge
rar, drept la soldat. Corteanu îşi scoate iar batista, se şterge, se uită întrebător
la ofiţer).
Generalul (către soldat). — Uude-s doi nasturi băeţaş ?
Soldatul. — Trăiţi dom' gineral s’o rupt când am luat arma
pentru onor.
Genenalul (blând) — Măi... spui drept ?
Soldatul. — Da. dom’ gineral . .. uite-i (ii scoate din buzunar)
Generalul. — E! să ştii că te-am ertat... cum te chiamă ?
(Soldatul se uită în ochii căpitanului şi tace). — Ce, ai uitat cum te
chiamă ?
Soldatul (încurcai). — Trăiţi dom gineral... eu sunt soldatul...
(tace si so uită Ia căpitan. Corteanu se şterge pe frunte).
Generalul (blând). — E ! . . . care soldat ?
Soldatul (cu ochii la căpitan). — Soldatul Bursuc Toader, (Cor-
temui iar se şterge cu batista, generalul se întoarce brusc la el).
Generalul (îl ia de-oparte... aspru). Ruşinos, căpitane! . . . foarte
ruşinos!.