Page 44 - 1929-n1

O I N S P E C Ţ I E C U T Â L C
4 3
Corteanu (stă nemişcat; cu glas supus). — S a întâmplat, domnule
general, l’am semuit cu cel din dreapta lui, căci seamănă amândoi.
Generalul (se întoarce, se uită"la tovarăşul soldatului cu car« a vor­
bit). — Butuc Grigore!. (căpitanul îi face semn cu mâna. Soldatul păşeşte
înainte, dar atunci s’aude do afară din scenă: O rdonaţi! şi apare încă un su­
dat: generalul se uită mirat la el). — Ce vrei băete V
Soldatul. — M'aţi strigat Dvs. .. soldatul Butuc Grigore,
dom’ gineral (Corteanu stă împietrit).
Generalul (crunt Către căpitan). Ce înseamnă asta, căpitane!...
aha! acum am înţeles, (apoi către Colonel) să plece regimentul ... am
înţeles. Vreau să văd ofiţerii... la conferinţă. Colonelul salută, se
duce şi face semn spre ofiţeri. Generalul se plimbă enervat, cu capul în jos.
Doi soldaţi aduc o masă din stânga scenei. Alţii mai multe scaune şi aşează
totul sub pomi, la umbră. Ofiţerii intră unui câte unul, se uită la el şi s’aşeazâ
la masă. Generalul dă cu oebii de plaeardă, se mângâe în barbă se uită mult
la ea).
Colonelul. (Toarnă vin în paharul generalului şi îi oferă). — Pe căl­
dura asta, domnule general . . m’am gândit că n’ar strica . .. poftiţi.
Generalul, (ia paharul şi bea ; la jum ătate se opreşte m iraţi. — A !
dar hun vin ¡straşnic (bea şi restu l). . . fain ... te răcoreşte hine . . .
Colonelul (îi mai toarnă unul). — Dacă domnul general ne-ar face
deosebita onoare de a rămâne la masă ...
Generalul (zâmbeşte). — A nu-nu . . . (bea) îmi pare răn ... cu
altă ocazie ...
Colonelul. — Am dori domnule general ... ca această ocazie
să fie cât mai degrabă ... Atunci desigur... vă veţi convinge
câtă muncă se depune în acest corp, cât stăruiesc eu pentru ridi­
carea prestigiului acestui regiment care (măgulitor) a avut coman­
dant pe iubitul nostru general actual al brigăzii (ridică paharul).
Generalul (vesel, bea). — Mulţumesc Lascule ... e! se mai în­
tâmplă unele greşeli; dar (grav) peste unele nu putem trece . .
sper că nu se va mai repeta.
Colonelul (supus). — A! domnule general... vă asigur . ..
Generalul (bea). — Cald e!. . . de mult n’arn avut asemenea
zăduf. .. Dar apropos, de unde luaţi vinul ăsta? căci e minunat?
(îşi mai pune un pahar).
Colonelul. — Ah! domnule general vin ca ăsta nu se găseşte
prin împrejurimi ... este adus dela o vie a lui Corteanu . . .
Generalul (lasă repede paharul jos). — Mda ... e bun. . . (grav)
să vedem şcoala ofiţerilor.
Unul dintre ofiţeri (către un camarad). — Vâzuşi cum i-a pierit
setea, când a auzit de Take ?
Generalul (către maior). — Dumneata, domnule maior Gârje. . .
să explici ofiţerilor ceva din topografie. De exemplu despre (se gân­
deşte) despre, ridicările din vedere.
Maiorul (codindu-se). — Eu... domnnle general?
Generalul. — Da-da, dumneata ...