Page 47 - 1929-n1

INDIVIDUL ŞI LIBERTATEA MORALĂ

(CONFERINŢĂ ŢINUTĂ IA UNIVERSITATEA LIBERĂ)

D o a m n e lo r şi D o m n ilo r,

S u n t însărcinat să tratez astăzi înaintea d-voastră, una dintre
problemele cele mai grele, pe cari şi le pune mintea omenească,
dar în acelaş timp una dintre problemele cele mai importante, nu
numai din punctul de vedere teoretic, dar şi pentru vieaţa noastră
practică de toate zilele.
Toată vieaţa noastră în societate într’adevăr se petrece
în legătură cu anumite concepţiuni, pe cari le numim morale şi
juridice. Nu există decât rari momente din activitatea noastră, în
cari să nu ne punem întrebarea, dacă cineva a făcut bine ce a
făcut sau a făcut rău ce a făcut şi dacă a făcut rău, zicem că este
condamnabil, iar din punctul de vedere juridic, zicem că este supus
unei responsabilităţi, care se poate transformă într'o sancţiune
foarte sensibilă pentru fiecare din noi, prin autoritatea de stat.
Se poate oare pune asemenea problemă, care implică între­
barea dacă există întreagă morala şi întreg dreptul, fără a admite
că suntem liberi? Dacă într'adevăr noi n'am fi liberi, n’ar putea
fi vorba de fapte bune sau rele, de vreo responsabilitate, n'ar puteâ
fi vorba de vreo pedeapsă, de vreo sancţiune de orice fel. Ar fi
ceva ridicol să zicem de cineva că este vinovat, fie din punct de
vedere moral, fie din punct de vedere juridic, dacă admitem că este o
simplă maşină. Ideia de culpă fie morală, fie juridică, se întemeiază
pe un postulat, acela că vinovatul a făcut liber ce a făcut, căci, dacă a
făcut-o în mod cu desvârşire mecanic, cum ar fi o măsură a unui
obiect oarecare, atunci este evident că nu ne mai putem întrebă, dacă
este vinovat, nu i se mai pot aplică sancţiuni. Şi atunci — nu este aci
locul să intru în prea multe detalii — întreaga morală este o simplă