Page 48 - 1929-n1

M I R C E A D J U V A R A 47

iluziune, întreg dreptul se confundă cu forţa. Vedeţi aşadar, gravi­
tatea problemei; răspunsul pe care-1 dăm reprezintă o întreagă
concepţiune de vieaţă, fie individuală, fie socială.
Aceia, cari în practică, nu vor să ştie de morală şi de drept,
în realitate în mod implicit neagă libertatea oamenilor şi s au găsit
şi în teorie oameni de ştiinţă, cari să nege această libertate cu
argumente destul de puternice, ca să impresioneze pe oricine.
Este de datoria cugetării mai înalte să revizuiască problema cât
mai de aproape şi să constate unde stă adevărul şi în ce fel trebuie
el înţeles. De răspunsul pe care această cercetare îl va da, atârnă
întreaga organizaţiune a noastră socială şi juridică.
Nu este locul aci şi mai ales nu este timpul ca să încep un
excurs istoric spre a vă arătă dealungul veacurilor cari au fost
părerile diferiţilor autori în această privinţă. Voi încercă, cu mij­
loacele pe cari cugetarea şi ştiinţa le poate prezentă astăzi, să
aduc o soluţiune în cadrele celei mai frumoase şi mai mari filosofii
din câte a avut vreodată omenirea, aceea a lui Immanuel Kant.
Poate nu întocmai aşâ cum a prezentat-o el, dar aşâ cum se pre­
zintă astăzi faţă de nouile progrese ale ştiinţei şi ale cugetării.
Deaceea se şi numeşte o concepţiune „neokantiană“.
Pentru a rezolvă problema, dacă persoana are libertate, tre­
buie să ne întrebăm întâi, ce este o persoană şi vom constată în­
dată că este o individualitate. Trebuie să ne întrebăm aşâdar, ce
este o individualitate.
Cum problema pentru persoane se pune într’un mod cât se
poate de complex, trebuie să începem dela simplu şi să luăm feno­
menele naturei, fenomenele fizice, să vedem cum constatăm în
fizică, în cunoştinţa pe care o avem despre lumea externă, indivi­
dualitatea lucrurilor inerte.
Când zicem că ne aflăm în faţa unui lucru distinct de alt
lucru, am individualizat o realitate deosebită de o altă realitate
fizică.
Mai întâi de toate, care este procesul percepţiunei, atunci
când constatăm că un lucru există?
Iată o foaie de hârtie; zicem că este una, este o individualitate
dar cum ajungem să constatăm noi aceasta? Constatăm că sim­
ţurile noastre sunt impresionate, fiecare în felul lui, că avem din
afară o serie de senzaţiuni o senzaţiune vizuală, a culoarei albe,
o formă oarecare, o senzaţiune tactilă o alta datorită poate uneia