Page 5 - 1929-n1
P. 5
4 IOAN SLAVICI
ştiinţă e adevărat, căci azi-mâine am să trec şi eu şi nu pot
să depărtez de la mine gândul, că am să stau faţă ’n faţă
cu dânşii şi să dau socoteală despre spusele mele.
Pentru ca înţelesul adevărat al acestora să iasă lămurit
la iveală, cititorii au să fie dumiriţi şi asupra drumului
în care am umblat, precum şi asupra felului meu de a simţi
şi de a vedea cele ce se petrec în lumea aceasta.
Sunt cuprins de simţământul, că stau răsleţ, rămăşiţă
a unei lumi, care ’ncetul cu încetul se stinge. E destul să
fiu cu inima deschisă pentru ca să fie adevărat şi ceeace
spun despre lumea aceea.
DRUMUL IN CARE AM UMBLAT
1. Podgoria Aradului
Aradul se află in câmpie, pe ţărmul dela dreapta
al Mureşului; se văd însă bine dela Arad cele din urmă din
tre dealurile revărsate din Carpaţi spie marele şes dela
Tisa şi dela Dunăre, podgoria ce se ’ntinde dela Mureş
până ’n lunca Crişului Alb.
Pe subt aceste dealuri, la marginea şesului, sunt înşi
rate unul lângă altul zece sate înfloritoare, toate româneşti,
iar deasupra satelor, pe coastele înclinate spre mează-zi,
sunt vii ce dau vinuri bune, cele mai vestite la Miniş, la
Măderat şi la Mocrea. Din jos de sate, pe şes, sunt ogoare
mănoase.
Cam pe la mijlocul podgoriei, în culmea unui deal mai
răsărit, se văd de la mari depărtări surpăturile unei vechi
cetăţi de piatră, de unde ochiul străbate peste şes şi peste
lunca largă a Crişului până ’n zarea albăstrie.
Maghiarii îi zic cetăţii „ V ilă g o ş adică „Luminoasa“,
iar Românii se folosesc de numele maghiar prefăcut în
„ Vilagăş
La poalele dealului, sub Vilagăş, se’ntinde Şiria, în
limba maghiară tot Vilăgoş, cel mai mare şi mai de frunte
dintre satele din podgorie, în care se află judecătoria aşa
zisă cercuală, unde se ţine toate Miercurile târg de săptămână,
de două ori pe an târg de ţară şi unde podgorenii îşi au
scaunul protopopesc şi şcoala capitală.