Page 51 - 1929-n1
P. 51

50               I N D I V I D U L   Ş l  L I B E R T A T E A   M O R A L Ă

                A  recunoate  un  obiect  înseamnă  a  identifica  ceeace  constaţi
                astăzi  cu  ceeace  ai  constatat  altă  dată.  Această  identificare  este  o
                operaţiune  a  minţii  noastre.  întreaga  cunoştinţă  pe  care  o  avem
                despre  lume  este  făcută,  în  felul  acesta,  din  fragmente  neasemănat
                de  mici,  fragmente  între  cari  sunt  lapsusuri  imense  din  punctul
                de  vedere  psihologic.  Ne  aflăm  în  faţa  unei  pulbere  de  cunoştinţe
                răsfirate la timpuri îndepărtate în vieaţa noastră psihologică, pe cari
                însă,  printr'un  act  misterios  al  cugetărei  noastre,  prin  raţiune,  le
                unificăm  .şi  constatăm  că  obiectul  este  acelaş.
                    Enunţarea,  pe  care  am  făcut-o  poate  cam  abstractă,  pentrucă
                trebuie  să  fiu  foarte  concentrat,  vă  face  să  înţelegeţi  că  atunci,
                când este vorba de individualitate  fizică, această individualitate nu
                este ceva extern, constatabil imediat prin simţuri, ci este un produs
                obiectiv,  al  raţiunii  noastre,  obiectiv  ca  toate  produsele  raţiunii
                noastre.  Raţiunea  îl  exteriorizează,  constatând  rezultatul  la  care
                ea  ajunge;  dar  în  ultimă  analiză  este  un  produs  al  raţiunei,  căci
                prin  simţuri,  în  afară,  în  mod  direct,  eu  constat  nişte  cunoştinţe
                cu  desăvârşire  amorfe  şi  nelegate  între  ele;  o  serie  de  sensaţiuni
                disparate,  fiecare  cu  o  culoare  calitativă  a  ei  proprie  şi  cari  se
                succed  la  intervale  de  timp  cu  desăvârşire  neregulate  şi  câteo­
                dată  foarte  depărtate.  Procesul  prin  care  aceste  fire  se  adună
                dintr'odată într'un snop şi se confundă într'o singură unitate, având
                individualitatea  unui  lucru,  este  un  proces,  care  se  întemeiază
                în  fizică,  pe  un  proces  curat  raţional.
                    Şi  atunci,  dacă  aceasta  este  adevărat  pentru  lumea  fizică,  nu
                cumva  tot  aşâ  se  petrec  lucrurile  şi  în  lumea  fisiologică,  în  lumea
                organismelor?  Mai  tot  ce  am  spus  în  ce  priveşte  realitatea  fizică
                se  aplică  din  punctul  de  vedere  al  cunoştinţei  şi  realităţii  fisiolo-
                gice,  care şi  ea  este  constatabilă  prin  simţurile  noastre.  Când  văd
                un  organism,  fie  animal,  fie  vegetal,  trebuie  să-l  constat  prin  sim­
                ţuri  că  există.  întocmai  cum  aş  constată  un  obiect  oarecare  din
                natură.
                    Dar  în  ce  consistă  unitatea  unui  organism?  Ştiţi  că  ştiinţa
                în  timpul  din  urmă  a  reuşit  să  descompună  organismele  în  ele­
                mente specifice ale lor, cari se numesc  „celule“.  Ştiţi că celula este
                o  vietate  de  sine  stătătoare  şi  există  celule,  cari  trăesc  chiar  sin­
                gure,  cum sunt atâtea orgnisme monocelulare. Ei bine, organismele
                monocelulare,  de  sine  stătătoare,  se  sistematizează  într'un  mod
                extraordinar  de  minunat  şi  dau organisme  fie vegetale,  fie  animale.
   46   47   48   49   50   51   52   53   54   55   56