Page 52 - 1929-n1

M IIi< K A D J U V A R A 51

Unde este atunci unitatea materială? Desigur nu în faptul că toate
acestea se îmbracă cu aceeaş piele, în aceeaş scoarţă de arbore.
Dar este cevâ încă mai interesant, pe care ştiinţa biologiei în ge­
nere şi a fisiologiei mai ales o constată şi anume că materia din
care este compus orice organism se schimbă. Fiecare dintre d-stră,
aşâ cum sunteţi astăzi, nu sunteţi aceeaşi fiinţă ca acum 7 ani sau
acum 10 ani. întreaga materie care ne compune se schimbă ne­
contenit şi după un anumit timp, nu ne mai rămâne nici o picătură
din materia, care eră înainte. Ce este atunci continuu în existenţa
unui organism fisiologic?
Este cu totul altceva decât un element material. Celulele se
combină între ele, ele au funcţiuni şi aceste funcţiuni se sistemati­
zează, formând organe; organele la rândul lor se sistematizează
între ele dând un complex sistematic, pe care-1 numim „organism".
Ei bine, organismul în felul acesta, nu este decât un concept
al raţiunii noastre, căci nu reprezintă ca unitate fisiologică decât
numai un sistem de funcţiuni. Aceasta este concluziunea fisiologiei
în această privinţă. Cu alte cuvinte şi în materie fisiologică pe
lângă argumentele, pe cari le avem pentru cunoştinţa fizică, găsim
argumente noi, cari ne fac să înţelegem că individualitatea este
un pur product al raţiunii omeneşti, pe care fiinţa noastră îl atri-
bue realităţii externe, creînd-o în felul acesta. Fără înţelegerea
noastră n'am putea nici să prindem sensul cuvântului, individua­
litate.. Mintea noastră creează ideea şi o aplică în fiecare caz.
Să trecem acum la un alt domeniu. După ce am văzut în ce
consistă individualitatea în lumea fizică în general, în care am
cuprins şi lumea fiziologică, să trecem la lumea psihologică.
Aici problema este încă mult mai grea. Noi ne simţim din
punctul de vedere psihologic ca o individualitate. In ce consistă ea?
Răspunsul la prima vedere pare foarte simplu: tot trecutul
nostru psihologic, toată bogăţia noastră psihologică se integrează,
cum spune foarte frumos un psiholog francez Paulhan, într'un
sistem de stări de cunoştinţe, cari stări la un moment dat reprezintă
tot trecutul psihologic al fiecăruia din noi. Acest sistem de stări
de cunoştinţe este necesar individualităţii noastre.
Un alt mare psiholog american, William James, care, după
părerea mea reprezintă poate forma cea mai desăvârşită pe care
psihologia a luat-o până în ziua de astăzi, constată că individuali­
tatea noastră se reduce la un curent de conştiinţă, la o mişcare,