Page 53 - 1929-n1
P. 53

52               I N D I V I D U L   Ş I  L I B E R T A T E A   M O R A L Ă

                 care  cuprinde  în  sine  tot  trecutul,  sub  diferite  forme,  curent,
                în  care,  printr’o  analiză  amănunţită,  aflăm  un  număr  infinit
                de  nuanţe  cari  nu  sunt  componente,  pentrucă  starea  noastră  su­
                fletească  la  un  anume  moment  nu  trebuie  cercetată  prin  combi­
                narea  laolaltă  a  unor  elemente  simple,  cum  facem  cu  lumea  fi­
                 zică,  unde  reconstruim  toate  corpurile  din  atomi;  din  potrivă  în
                psihologie  trebuie  să  pornim  invers,  dela  constatarea  totului,  a
                intuiţiei  imediate  a  acestui  curent  de  conştiinţă  spre  a  pune în  lu­
                 mină,  cu  mijloacele  foarte  puţin  perfecţionate  în  această  privinţă,
                 ale  limbagiului  obişnuit,  toate  nuanţele  lui  şi  a  le  prinde  în  toată
                partea lor fluentă,  în legătură cu  întreg  trecutul  şi cu ceeace poate
                să  deâ  în  viitor.
                     Aci  ar  stă  individualitatea.  Ce  cuprinde  ea,  se  întreabă  W.
                James? Răspunsul este  foarte caracteristic,  dupăcum veţi vedeâ în­
                dată.  El zice;  cuprinde tot ce este al meu; trupul meu,  gândul meu,
                situaţiunea  mea  socială, obiectele, cari îmi  aparţin, drepturile mele;
                tot ce este al meu la un anume moment se integrează în felul acesta
                într'o  realitate,  în  care  toate  elementele  se  confundă  între  ele
                printr'o fuziune intimă şi dau ceeace numim  .,eul”, nostru continuu,
                individualitatea  noastră  psihologică.
                     Cum  ajungem  la  această  cunoştinţă,  incontestabil  adevărată
                din  punctul  de  vedere  psihologic?  Ajungem  oare  prin  constatări
                interne,  aşâ  cum  sunt  constatările  externe,  prin  intuiţii  imediate,
                continui?
                     Să  luăm  un  fapt  din  vieaţa  noastră  de  toate  zilele:  omul
                doarme;  când  s a  culcat  şi  a  adormit,  i-a  dispărut  conştiinţa,  cu­
                noştinţa  imediată  despre  realitatea  sa  psihologică.  Se  scoală  şi-şi
                reiâ  firul  conştiinţei.  Printr'un  salt  de cunoştinţă pură el  leagă  tre­
                cutul  cu  prezentul.
                     Pe  lângă  aceasta,  în  curentul  acesta,  care  constitue  starea
                noastră  de  conştiinţă  la  un  moment  dat  se  întâmplă  ceeace  se  în­
                tâmplă  într'un  val,  care  se  rostogoleşte  pe  mare.  Fiecare  din  par­
                ticulele,  care-1  compun  se  mişcă  necontenit  şi,  dacă  am  presupune
                că  vârful  valului  este  luminat  prin  proecţiunea  unei  raze  solare,
                atunci  acolo  unde  este  pata  de  lumină,  sau  cum  am  zice  noi,  psi­
                hologii,  unde este conştiinţa  limpede,  acolo apar pe rând  diferitele
                particule,  cari  vin  şi  se  adaogă  pe  rând  din  fundurile  mării  din
                fundurile  sufletului  nostru,  se  perindă  în  conştiinţă  foarte  scurt
                timp,  apoi  dintr’odată  dispar  şi  rămân  în  subconştient.  Dar  cu
   48   49   50   51   52   53   54   55   56   57   58