Page 54 - 1929-n1

M 1 R C E A D J U V A R A 53

toate că noi cunoaştem atât de puţin, numai o clipită, într'un mod
conştient, totuşi legăm toate aceste conştiente şi toate aceste bogăţii
ale sufletului nostru şi facem din ele obiectul unui act de cunoştinţă
prin care ne creăm cu mintea individualitatea psihologică,
Problema este extrem de interesantă. Sunt cazuri, când această
funcţiune a conştiinţei se îmbolnăveşte şi atunci ne aflăm în faţa
mai multor personalităţi în acelaş individ. Se citează cazuri de
persoane cari la un moment dat îşi pierd personalitatea lor şi încep
o personalitate nouă. Uită tot. nu mai recunosc pe nimeni din jurul
lor, nu mai ştiu nici să scrie, nici să cetească, nu mai ştiu nimic, şi
încep o vieaţă nouă, pentru ca la un anume moment, după aceea, să
aibe sau o a treia personalitate, sau să revie la personalitatea pre­
cedentă. Toate cazurile de somnambulism, situaţiunile hipnotice,
cari se studiază în patologie, arată deasemenea că sufletul
nostru este compus din individualităţi psihologice, cari se coordo­
nează laolaltă. Când această coordonare nu se mai produce, atunci
se rupe personalitatea noastră psihologică în mai multe altele.
Dar chiar în vieaţa normală credeţi d-voastră că suntem tăiaţi
dintr'o bucată? Nu, domnilor! Una este omul care vorbeşte
de pe o catedră, alta este în intimitatea lui; Wiliam James face o
analiză foarte interesantă când spune că în fiecare om există mai
multe personalităţi în luptă între ele, din cari una ajunge să fie
recunoscută de el, ca adevărata lui personalitate. Un boxeur. dă ca
exemplu W. James, ar fi socotit ca dezonorat, dacă ar primi o lo­
vitură, care să-l doboare din partea unui alt boxeur, pe când un
profesor de filozofie, nu s ar simţi deloc dezonorat, dacă ar primi
o loviură din partea unui boxeur. Fiecare îşi constitue persona­
litatea lui conform unui ideal propriu al lui, ideal care construeşte
împrejurul lui întreaga personalitate. Dar, această multiplicitate a
elementelor din cari se constitue o personalitate psihologică, nu se
poate explică decât numai printr un act de conştiinţă, care le leagă
pe toate laolaltă, şi constitue ceeace numim individualitatea noastră
psihologică.
Aci se impune însă o observaţiune foarte interesantă şi prin-
tr'aceasta trecem dela psihologia propriu zisă la ceeace voim să
ajungem, la logică, la morală şi la drept.
Limba franceză, spre deosebire de a noastră şi de alte limbi,
face o deosebire între două noţiuni ale eului; „le Je" şi ,,le Moi":