Page 56 - 1929-n1

M I R C E A I J J U V A R A 5 5

vedere al constatării, al ştiinţei exacte, punct de vedere, care ne duce
la ideia că orice faptă a oricărui om, trebuie să aibe o cauză, deci
se aplică din acest punct de vedere un determinism mecanic tuturor
fenomenelor. Dar mai este un al doilea punct de vedere, care se
aplică faptelor persoanelor. Pot să mă întreb: bine a făcut sau rău
a făcut o persoană, când a făcut o faptă? Şi atunci, dacă constat
că a făcut rău, zic că este vinovată. Constatarea aceasta din urmă se
face, din cu totul alt punct de vedere, care este de cu totul altul
decât punctul de vedere ştiinţific al constatării, deşi este şi el
un produs al raţiunii întocmai cum produs al raţiunii este deter­
minismul ştiinţific. El stă perfect în picioare, paralel cu punctul
de vedere ştiinţific, pentrucă ambele nu se ating, nu se întretae,
nu se contrazic nicăeri. Suntem în al doilea râu larg şi majestos,
care curge alături de cel dintâiu.
Reprezintă acest al doilea punct de vedere o realitate? Desigur,
şi încă ce realitate extraordinară! Toată vieaţa noastră, de toate
zilele. în societate, din punctul de vedere moral şi juridic este în­
temeiată pe această ideie a unei aprecieri a faptelor noastre, apre­
ciere care singură ne poate duce la ideia că am putut face o faptă
bună sau rea, ne poate duce la ideia că suntem sau nu suntem răs­
punzători de faptele noastre.
Ne aflăm într'o lume nouă. distinctă cu desăvârşire de cea­
laltă. Deaceea s a putut spune cu drept cuvânt că raţiunea noastră
când crează cunoştinţe, crează două lumi complect deosebite: lumea
cunoştinţei, supusă legei cauzalităţii şi o lume tot aşâ de reală, pen­
trucă este tot la fel, întocmai, produsul raţiunii omeneşti, lumea
morală sau, cum îi mai putem spune, lumea etico-juridică. Aceasta
îmbrăţişează morala şi dreptul, produs al raţiunii noastre, tot aşâ de
valabil ca şi cunoştinţa externă. In lumea etico-juridică, îndată ce
este vorba de o cunoştinţă a unei realităţi, nu se mai pune între­
barea: ce este realitatea? ci: a cui este realitatea? Şi aşâ naşte ideia
de drept. Obiectul cutare este al meu. In drept şi în morală nu mă
interesează din ce este compus obiectul, sau cum s a produs fapta,
ci al cui este obiectul, a cui este fapta, pentru ca să ştiu cum să pot
exercită activitaea mea. întrebarea aceasta, ,,al cui este ceva", este
întrebarea caracteristică a punctului de vedere etico-juridic.
Nu putem astfel să nu fim impresionaţi de constatarea, pe care
a făcut-o aşâ de profundul analist W. James, când spune că Eul
psihologic are ca conţinut ce e ste al m eu . El nu poate face bine