Page 57 - 1929-n1

5C. I N D i V I D U I . Ş l L I B E K T A T E A M O R A L Ă

distincţiunea între Je şi M o i, deşi o indică, dar întregul M o i se
atribue lui Je şi se atribuie ca un lucru, care aparţine lui Je.
Ce semnificaţie are această analiză aşâ de fină, pe care o face
W. James? Ideea de personalitate, care ţine locul în lumea etico-
juridică ideii de individualitate din lumea ştiinţelor exacte, nu are
un sens decât din punctul de vedere etico-juridic şi poate chiar
nici din punctul de vedere psihologic.
Când începe într'adevăr copilul să aibe conştiinţă de el însuşi?
Din clipa când începe să simtă că ceva îi aparţine. Din clipa în
care a spus: mâna aceasta, degetul acesta sunt ale mele. Din acea
clipă s a constituit personalitatea lui. Aceasta o pune foarte bine
în relief psihologia modernă, fără ca, dealtminteri, psihologia să
tragă toate consecinţele, adânci, cari se pot trage din această con­
statare.
Cari sunt aceste consecinţe? In afară de individualitatea fizică,
care v am arătat cum se constitue. o individualitate psihologică nu se
poate constitui, ca individualitate proprie, decât numai prin jocul ra­
ţiunii, din punctul de vedere etico-juridic. Când zic că eu exist, că
sunt eu. că am o personalitate, că este fiinţa mea, ce este mai intim,
ce este mai important în mine. ceeace voesc să păzesc, ceeace aş vrea
să fie nemuritori, ceeace constitue tezaurul cel mai scump al fiecăruia
din noi şi ceace vrem să înălţăm pe scara valorilor etico-juridice,
morale, cât mai sus, nu este vorba de o realitate psihologică, ci este
o realitate pur logică, creată din punctul de vedere etico-juridic
Dar, dacă este aşâ, atunci punctul de vedere etico-juridic este
numai un punct de vedere al raţiunii noastre, întocmai cum punc­
tul de vedere al constatării lucrurilor externe este iarăş numai un
punct de vedere al raţiunii noastre. Ne aflăm în faţa a două puncte
de vedere deosebite, coordonate în jurul lui Je, a personalităţii, care
are o realitate pur logică şi nu una psihologică, sau fizică.
Atunci am înţeles şi toată problema libertăţii. Căci, înadevăr,
dacă n’ar există un mod de conciliere între ideea de determinism,
care incontestabil este exactă în ştiinţă şi ideea de libertate, atunci
întreg dreptul şi întreaga morală este o jucărie. Noi vorbim mereu
în drept şi în morală de libertate şi dacă libertatea n’ar exista în
nici un fel, dacă ar fi ceva ridicol din punctul de vedere ştiinţific,
cum spune atâta lume, atunci, întreg dreptul şi întreaga morală
sunt şi ele nişte concepţiuni antiştiinţifice, fără nici o însemnătate
şi cari trebuiesc înlăturate, atunci pumnul, forţa este ceeace domină: