Page 58 - 1929-n1

M I R C E A D J U V A R A 57

nu există nici dreptate, nici bine, şi n'avem niciodată dreptul să
spunem de cineva că face bine sau rău, fiecare din noi este
o maşină oarbă care face fără nici o responsabilitate tot ce face.
Ceeace evident nu este nici punctul de vedere al dreptului, nici al
moralei; şi dreptul şi morala sunt totuşi realităţi incontestabile, cari
se aplică în vieaţa noastră de toate zilele.
In ce consistă astfel personalitatea liberă? Căci personalitatea
din punctul de vedere etico-juridic nu se poate să fie decât liberă;
nici nu se poate concepe altfel.
îndată ce atribuim o acţiune unei persoane din punctul de
vedere etico-juridic, sau, cum îi zice Kant, punctul de vedere practic,
trebuie să spunem că persoana este liberă căci altfel nici nu se
poate pune punctul de vedere practic, adică punctul de vedere dacă
persoana face bine sau face rău ce face.
Sunt mulţi autori moderni printre alţii, însuşi Bergson, profund
analist, psiholog, poate mai profund ca psiholog decât ca metafizi­
cian, cari spun: fapta unui om este liberă atunci când este produsul
voinţei lui. Dacă cineva şi-a constituit o personalitate psihologică
într'un anumit fel, când o faptă este rezultatul normal al acestei
personalităţi, spre deosebire de influenţele imediate ale mediului
înconjurător, s ar zice că fapta este liberă.
Mi se pare superficială această afirmare. Mai întâi v'am arătat
că nu se poate vorbi de o personalitate psihologică în sensul acesta
precis. Şi apoi, ce semnificaţie are dânsa? Căci, psihologiceşte, Kant
însuşi o arată: s ar putea foarte bine concepe că fiecare act al nostru
să fie explicat printr’o legătură dela cauză la efect, dacă ştiinţa ar
ajunge la o suficientă perfecţiune pentru aceasta, aşâ încât un me­
canism orb să se aplice în toată activitatea noastră psihologică. Şi
atunci, nu se mai poate pune problema libertăţii, ar fi o absurditate.
In ce consistă atunci libertatea? Să analizăm lucrul mai de
aproape. Nu sunt liber atunci când întâlnesc un obstacol extern.
Dar încă odată nu poate fi vorba aci de imposibilitate fizică, de a
învinge un obstacol extern; problema se pune numai din punctul
de vedere etico-juridic. In adevăr, presupuneţi un Robinson izolat
într'o insulă; întâlneşte o stâncă şi nu poate să meargă mai departe
pe cărarea lui. Aceasta însemnează că nu este liber? Nu, această
msemnează pur şi simplu că el a întâlnit un obstacol. Problema se
poate pune însă şi din punctul de vedere al activităţii mele în le­
gătură cu a celorlalte persoane: numai atunci pot zice că sunt sau