Page 59 - 1929-n1

58 I N D I V I D U L .fi L I B E R T A T E A M O R A L Ă

nu sunt liber. Presupuneţi că ceilalţi oameni îmi leagă mâinile cu
lanţuri: mi-au luat libertatea.
Iată un prim fapt constatat: nu sunt liber, atunci când din
acest punct de vedere etico-juridic, adică al legăturei cu ceilalţi
oameni, mi se opune de alţii un obstacol fizic.
Dar, ar puteâ să se opună la libertatea mea şi un obstacol
psihologic. Liber este acela, care face o acţiune într’un moment de
nebunie sau de beţie sau de patimă oarbă? Obişnuit, suntem de
acord să spunem că nu sunt libere asemenea acţiuni. Cu cât o
acţiune este mai învăluită în patimă, cu atâta este mai puţin liberă.
Când este liberă? Când ea rezultă dintr'o reflexiune, care a înlăturat
cu desăvârşire tot ce este patimă. Dar atunci, la ce se reduce liber­
tatea? La un pur raţionament. Omul, care face ceeace face, întemeiat
numai pe raţiune, raţiune care nu este întunecată de patimi, acela
este liber. Bunul simţ ni-o spune în vieaţa de toate zilele.
Atunci, în ce stă libertatea? In activitatea raţională şi nu poate
sta în altceva.
Dacă ne gândim că persoana, căreia se atribuie această acti­
vitate este, precum am arătat, realitatea logică, că prin această
activitate raţională se creează tot ce există, — căci din punctul de ve­
dere al cunoştinţei obiective ştiinţifice creăm prin ea întreg uni­
versul, de o parte ca o lume a constatărilor, întreaga lume etico-
juridică, de altă parte, ca o lume morală, — atunci ajunge să ne
spunem, cum şi-a spus Kant, că singura realitate, din care derivă
tot, care ne explică şi pe noi şi explică şi lumea, este libertatea
raţională.
Iată, cum, grava problemă, care se punea la început, aceea de
a şti dacă în adevăr există o libertate, se poate soluţiona, dacă facem
o amănunţită analiză a cunoştinţei în această privinţă; constatăm
astfel, că nu există nicidecum o opoziţiune ireductibilă între de­
terminism, care incontestabil trebuie să fie postulatul dominant în
ştiinţă, şi ideia de libertate, care este postulatul fundamental al mo­
ralei şi al dreptului. Individualitatea este o realitate din punctul de
vedere al constatării şi deaceea o constatăm regulat în ştiinţele
fizice şi in parte şi în ştiinţele psihologice: personalitatea cu liber­
tatea ei morală îi corespunde în lumea etico-juridică.
Mircea Djuvara.