Page 64 - 1929-n1
P. 64
N I C O L A E P E T K E S r t J 63
sale se resfrânge clar voinţa unei personalităţi conştiente
de problemele zilei şi de idealurile pe care le urmăreşte cu
stăruinţă năţiunea cea mai bine organizată din lume. Her
bert Hoover e un om representativ al stărilor din America.
Ca „self made-man“, el şi-a făcut singur calea în viaţă.
Inginer, om de afaceri, organizator al mijloacelor de ali
mentaţie pe timpul răsboiului, a fost colaborator în cabi
netul lui Coolidge, călător studios şi practic în cel mai bun
înţeles al termenului, noul Preşedinte este desigur pregătit
pentru a conduce astăzi Statul american.
O întrebare se ridică totuşi, cu privire la destoinicia
cu care acest om va înfrunta piedicile: va şti el să înlăture
cele două viciuri fundamentale de cari suferă funcţiunea de
prim magistrat în Statele Unite? Unul e de ordin social-po
litic, altul de ordin constituţional. Preşedintele este întot
deauna omul unui partid. Hoover face parte din partidul
republican. Ceva mai mult. interesele capitaliştilor, a mag
naţilor financiari, sunt întotdeauna precumpănitoare în po
litica Statului american. Aceste interese, susţinute din um
bră, sunt decisive în mişcările Preşedintelui. Obiceiul s'a
încetăţenit odată cu expansiunea economică a ţării în ultimii
patruzeci de ani ‘). De aceea ne întrebăm: va şti Herbert
Hoover să reziste, să rămână independent faţă de forţele
oculte ale financiarilor? Al doilea",viciu stă în însăşi Constituţia
ţării: posibilitatea Preşedintelui în funcţiune de a candida
pentru un al doilea termen. Această perspectivă implică în
mod fatal concesiuni şi compromisuri. Pentru a se face
plăcut tuturor intereselor, Preşedintele trebue să devină
comod. Numai când un Preşedinte nu ţine să fie reales, poate
să se menţină independent şi să guverneze fără teamă de a
deveni nepopular. Astfel ne întrebăm încă odată: va şti oare
noul Preşedinte să reziste unei asemenea temptaţii? Având
toate calităţile unui conducător, Herbert Hoover poate fi un
mare Preşedinte. Cu condiţia însă să voească a înfrunta
cele două viciuri inerente funcţiunei.
Nicolae Petrescu
M Astfel un ziar din New-York nu se sfia acum câţiva ani sâ
scrie despre miliardarul Morgan că aghiotanţii săi numeau pe Harding
şi Coolidge în 1920 şi controiau Convenţia naţională republicană din
1924 (N ew -Y ork Am erican, din 13 Iulie 1924V