Page 67 - 1929-n1

TRECEREA LUI H. C. ANDERSEN

PRIN ROMÂNIA IN 1841

La 1809 Constanţa fiind complect distrusă de Ruşi,
toate aveau aci aparenţa ca şi când aceasta s’ar fi întâmplat acum
câteva săptămâni. Case sărăcuţe, jumătate dărăpănate, formau
strada principală, care era destul de lată; ici colea zăceau co­
loane de marmoră şi de piatră cenuşie, cari după înfăţişare apar­
ţineau unei epoce mai vechi. La mai multe case acoperişul sau
un balcon, atârnat deasupra străzii, erau sprijinite prin vro bârnă
de lemn, aşezată pe un capitel antic de marmoră. Minaretul la
unica giamie căzută în ruine era făcut din scânduri văruite. O
cafenea fireşte n’a lipsit, însă aspectul era ca şi musafirii, foarte
sărăcuţ. Aci, pe balcon, erau întinşi câţiva Turci, ei îşi fumau
ciubucile, îşi sorbeau cafeaua şi ne ignorau pe noi străinii,
după cum se părea.
Câţiva bărbaţi grozav de zdrenţuiţi cu bărbi lungi, turbane,
caftane şi pantofi de saftian mergeau pe stradă şi adunau gunoiu
pentru a face foc, căci lemne nu se găsesc aci pe o întindere de
mai multe mile.
Imediat lângă oraş erau rămăşiţele destul de considerabile
ale valului lui Traian, care s’ar fi întins dela Marea Neagră până
la Dunăre. Cât puteam privi împrejurul nostru, vedeam numai
mare sau o stepă imensă, nici o casă, nici un fum dela vro şiră
de lemne a unui cioban, nici o turmă de vite, nici un punct mani­
festând viaţă; totul era o câmpie verde fără de sfârşit. In apro­
pierea oraşului se mai arătau câteva bucăţi de loc, neîngrădite,
unde creştea grâu, înalt ca iarbă şi de aceiaş culoare.
Mergeam spre mare; o barză moartă chiar la malul ei sub
povârniş fu primul obiect, asupra căruia au căzut privirile mele.
Zăcea, o aripă întinsă, gâtul încovoiat; deveneam melancolic pri­
vind-o. — Barza mi-a fost totdeauna pasărea cea mai interesantă,
m’a ocupat ca copil, trece chiar ca fantomă prin romanele şi po­
veştile mele şi ea a fost primul obiect ce-1 zăriain pe când mă
întorceam acasă peste mare; ea ajunse la mal pentru a şi muri.