Page 7 - 1929-n1

6 IOAN SLAVICI

de fiica unui uriaş, care ’ngrămădia bolovani de piatră
într’un car cu patru boi, pe care-1 lua ’n poala ei şi-l du­
cea ’n vârful dealului, căruia îi zic Maghiarii „Kopasz“,
adică pleşuv, iar Românii Coposul.
După ce am mai crescut, m’am învrednicit să urc dea­
lul pân’acolo şi am văzut că zidurile sunt înalte, groase
şi multe.
Era ceva de tot tainic şi fioros acolo ’n vârful Copo-
sului. Mi se păreau toate a pustiu, dar era parcă din toate
colţurile ies la iveală fel de fel de fiinţe fioroase.
Atât printre zidurile acelea, cât şi pe ici, pe colo prin
prejurul lor, se aflau gropi săpate de cei ce căutaseră co­
mori, despre care ştiam, că sunt păzite de Necuratul, care
purta ’n cap „cbelepuşă“ roşie şi-i schilodea pe cei ce
umblau să puie mâna pe cele ce nu li se cuveneau.
In curtea cetăţii se aflau zidite ’n pământ nişte boite
rotunde, fiecare cu câte o gaură n mijloc. Mi se spunea,
că sunt temniţe, în care-i aruncau prin gaură pe cei osân­
diţi. — Nu-i vedeam, dar mi-i închipuiam şi-i visam nopţile
sbătându-mă ’n culcuş.
Mai era acolo şi un fel de gang întunecos, gârliciul
unei pivniţi pline de butoaie pline, din care te-ai fi putut
coborî, dacă n’ar fi fost înfundat drumul, până jos în mij­
locul satului.
Prin găurile din ziduri şi prin crăpăturile din ele se
aflau cuiburi de stăncuţe, de hereţi şi de ulii, ba până chiar
de vulturi; şi ispitiţi a ne urca la ele, noi băeţii ne puneam
viaţa ’n joc.
Pe sub cetate se 'ntindeau rămăşiţele unei grădini, mult «
iorgovan sau liliac sălbăticit cu multe poteci făcute de capre
printre el, loc minunat, ca să ne jucăm de-a ascunsele şi
de-a prinsele.
Din sus de cetate, pe plaiul dealurilor, se ’ncepea pădurea
domnului de pământ, şi era lucru mare să te plimbi pe la
marginea pădurii.
Dar cea mai mare plăcere era să te uiţi de acolo de sus
spre şesul cel larg şi luminos şi spre munţi, unde ochiul stră-
bătea până ’n Găina şi ’n Oul. — Vie îţi era’n inimă dorinţa de
a te duce şi a te tot duce, ca să le vezi toate din apropiere.