Page 72 - 1929-n1

TRECEREA PRIN ROMÂNIA IN 1841 71

Dela Cernavoda până la Rusciuc ').
La orele trei după prânz începu călătoria noastră pe Du­
năre. Echipajul pe bord era italian. Căpitanul Marco Dobros-
lavich, un Dalmatin bătrân plin de umor, de altfel om excelent,
ne-a devenit tuturora foarte simpatic în scurt timp. Ii înjura pe
marinari şi totuşi era foarte sincer iubit de dânşii; ei păreau să
fie veseli, când dânsul îi ghiontea căci totdeauna avea o glumă
la îndemână care compensa bătaia.
Timp de mai multe nopţi şi zile, pe cari le-am petrecut aci
pe bord până la frontiera militară, nimeni nu era mai activ şi
nimeni mai bine dispus decât bătrânul nostru căpitan. In mijlocul
nopţii, când se puteau pune pânzele, răsuna vocea lui de comandă;
totdeauna avea aceiaşi dispoziţie, gândindu-se mereu la pozne şi
la glume, la prânz era primitor, jovial şi blând. Adevărat e că
dânsul era o perlă între toţi căpitanii depe Dunăre; gentileţea lor
scădea treptat, tot mai puţin ne simţeam bine; fireşte că ne-am
apropiat mai mult unul de altul, aci între neamuri străine, însă
cum ne apropiarăm de Pesta şi Yiena, societatea deveni aşa de
mare încât nimeni nu se mai interesa de celălalt. La taica Marco
eram doar ca şi într’un pension.
Toată călătoria noastră de după amiazi, dela Cernavodă în
sus, ducea printre insule inundate, unde capetele sălciilor şi vârful
colibelor de trestii eşiau din apă. Nici într’un loc nu văzurăm
încă Dunărea în întreaga ei lăţime. Am petrecut o seară veselă
în cabina luminată şi frumoasă. Şampania pocnia! Gustul pânii
de secară muiată în adevăratul vin de Tokay mi-a reamintit ţara
secării, depărtata Danemarcă. Noaptea însă n’a fost ca şi seara;
sângele nostru trebuia să curgă sub malul bulgăresc! In aceste
regiuni mlăştinoase arşiţa verii dă naştere nu numai la malarie
ci şi la miriade de ţânţari, cari chinuesc pe locuitorii litoralului
şi pe echipajul vapoarelor fluviale. Nenumărate roiuri de ţânţari
au prins viaţa în ultimele nopţi, ele se revărsau prin ferestrui
până la noi; nimeni nu s’a aşteptat la ivirea lor; ei se aruncau
pe noi şi ne înţepau, aşa încât sângele ne curgea peste obraz şi mâni.

Tot la patrusprezece /.¡le poţi să treci cu vapoare austriace dela Cons-
tantinopole peste Marea neagră şi pe Dunăre în sus până la Viena. Aci erau
două drumuri diferite de ales; unul dela Marea neagră prin gurile Dunării la
Galaţii, unde carantina ţine şapte zile, ducând apoi dealungul malului muntean,
care e plan de tot şi număra numai puţine oraşe până la Orşova; acolo îi
aşteaptă o nouă însă scurtă carantină. Cealaltă rută, cea aleasă de mine osie
mult mai interesantă; nu te duci până la gurile Dunării, ci acostezi la Cons­
tanţa de unde treci pe uscat, cale de o zi până la Dunăre lângă oraşul Cerna­
vodă. — Astfel călătoria pe Dunăre se reduce cu trei zile, care dela gurile Du­
nării până la Cernavodă nu oferă decât aspectul unui peisaj mlăştinos ou trestie
şi stufării; pe de altă parte mai ai şi avantajul, că vaporul se ţine pe partea
stângă contra curentului, unde malul e mai variat, unde acostezi la mai multe
oraşe mai mari bulgăreşti şi unde poţi să faci călătorii pe jos prin pădurile
sârbeşti. La Orşova toată carantina ţine in total zece zile, după aceasta continui
călătoria la Pesta şi de acolo la Viena.