Page 79 - 1929-n1

78 Dr. E. I. PĂUNEL

şi pâine. Mama soţiei acestuia, deci străbunica poetului, dintr’o
familie mare din Germania, fugise dela părinţi pentru a trăi şi
a se pierde ca actriţă.
Deci şi din această parte atavism şi o înclinaţie spre dro-
momanie.
Dacă mai adaogăm că băiatul a avut şi prilej a cunoaşte
viaţa desperată şi sinistră dintr’una din temniţele de pe atunci,
unde un cunoscut al părinţilor săi funcţiona ca temnicer, că a
vizitat odată casa de nebuni, unde a fost martorul unui acces de
turbare, că patul conjugal al părinţilor era făcut din scândurile
de catafalc al unui nobil norvegian, fără să fi fost depărtate pânzele
negre de catifea şi că a ajuns foarte de timpuriu în atmosfera
teatrului, cred că ain caracterizat îndeajuns mediul bizar, fantastic
şi morbid, în care Andersen şi-a petrecut prima sa tinereţă şi
care l-a influenţat toată viaţa sa.
După moartea tatălui, care s a întâmplat când băiatul era
încă la o vârstă foarte fragedă, mama sa a fost nevoită să-şi
câştige pâinea spălând rufe în case bogate, pe atunci singurul
mod de existenţă posibil în situaţia ei.
Andersen descrie în povestea „Ea n’a fost de nimica“ munca
grozav de grea a spălătoresei la râu. Şi într’o altă poveste mai
cunoscută „Micul Tuc“, ne arată această atmosferă tristă şi despe­
rată în casa familiei după moartea tatălui său. Acolo, băiatul de
şcoală ajutând spălătoresei a căra cofe eu apă întârzie a-şi în­
văţa lecţia de geografie, drept răsplată însă pentru fapta bună
săvârşită, oraşele şi domnitorii ce figurau în manualul lui, îi apar
în vis povestindu-i istoriile lor.
In această epocă poetul nostru încearcă multe; frecventează
o şcoală cu metode pedagogice foarte groteşti, lucrează la fabrică,
intră la un tâmplar ca ucenic, se învârteşte mult în jurul tea­
trului şi duce mult puţin viaţa fiului unui om de curte. Băiatul
vioi şi deştept, înzestrat cu o voce frumoasă şi cu darul de a de­
clama cu pricepere, este foarte des invitat în casele bogate ale ora­
şului unde sau e arătat ca un fel de copil minunat sau între­
buinţat ca un camarad inteligent pentru copiii din casă.
Micile economii pe cari le face adunând darurile ce i se oferă la
astfel de ocaziuni, îi servesc pentru a porni într’o buna zi, fără
a sta la îndoială şi fără a-şi da seama de consecinţele întreprinderii
lui, la Copenhaga, unde se adresează, cu un curaj orb şi cu un
noroc vizionar, unor persoane din lumea artelor reuşind intr’ade-
văr a primi bani şi instrucţiuni în tot felul de materii.
Cultura sa a fost la începutul carierei sale de scriitor cam
incomplectă din lipsa unui studiu mai sistematic; primii critici îi
reproşează greşeli de gramatică şi de limbă. Viaţa lui curioasă
însă atrage atenţiunea unor oameni cu suflet adevărat nobil între
care dix-ectorul teatrului mare, Jonas Collin, care povesteşte regelui