Page 80 - 1929-n1

VIAŢA ŞI OPERA L U I H. C. ANDERSEN
79

de micul nostru aventurier, iar Frederic al VI-lea se decide atunci
a-i acorda o bursă care-i dădu posibilitatea să umble la şcoala
latină. Andersen pleacă la Slagelse şi apoi ia Helsingör, oraşul
lui Hamlet, unde termină liceul; în urmă frecventează şi univer­
sitatea din Copenhaga.
Cu momentul terminării studiilor universitare biografia lui
Andersen devine întru câtva monotonă, reducându-se la trei, patru
factori ce o determină.
Existenţa sa era asigurată prin burse regale căci, şi după
moartea primului său protector, Frederic al VI-lea, toţi urmaşii
acestuia îi oferiră pensiuni naţionale, la care se mai adăogară veni­
turile mai modeste din tipărirea operelor sale, ceia ce-i permite
o viaţă aproape fără grije.
îndată ce-şi termină studiile universitare se evidenţiază şi
pornirea sa de nomad modern; dromomania; întreprinde aproape
în fiecare an călătorii cu o destinaţie mai apropiată sau mai în­
depărtată: în prima linie îl atrage Italia, manifestându-se astfel
şi la dânsul vechiul dor al locuitorului din nord de a vedea ţara
soarelui etern; în cursul vieţei sale a fost de şapte ori în Italia,
petrecând epoci destul de lungi în oraşele cele mai importante:
Veneţia, Koma, Florenţa. Această ţara formează şi scena în primul
său roman „Improvisatorul“, Italie pe care Andersen o cunoştea
atât de bine până la păturile sociale cele mai joase ca cerşetori
şi briganzi, ascunşi în ruinele oraşelor şi în peşterile munţilor-
De şase ori îl găsim la Paris, pe timpul expoziţiunii interna­
ţionale (1867) chiar de doua ori. Acolo avea mulţi prieteni între
cari Balzac, Dumas pâre, Victor Hugo şi înainte de toate Heine,
care-1 şi influenţează foarte mult in scrierile sale. O reminiscenţă
de la Expoziţie ne dă „povestea Dryadei“. O Dryadă, zîna unui
pom de castan adus din sudul Franţei pentru a sta drept strajă
înaintea unui hotel mare din Paris se plimbă noaptea prin minu­
nile expoziţiei şi ale capitalei şi moare în zori de zi fiind des-
rădăcinată din glia în care s’a născut.
Vom vedea mai pe urmă că în acest caz forma povestei este
numai o haină literară pentru un raport ziaristic.
Dat fiind situaţia geografică a Danemarcei, Andersen trece
în aproape toate călătoriile sale prin Germania, unde se opreşte
cu 'plăcere, adese chiar foarte lung, în unele oraşe ca Dresda şi
München, unde e primit foarte prietenos de Regele Maximilian II.
Locul însă care-1 atrage cel mai mult în Germania de atunci era
Weimar. Atmosfera clasică din şesul Turingiei i s’a părut foarte
simpatică, deşi nu mai era vorba de epoca lui Goethe şi a lui
Schiller; personalitatea predominantă era pe atunci compozitorul
Liszt. Andersen era în relaţiuni foarte prieteneşti cu familiile
Goethe şi Schiller ; Ottilia Goethe născută Pogwiseh, soţia lui
August, unicul fiu al poetului, a apreciat mult pe Andersen; o
întâmplare curioasă a făcut că în timpul când a fost invitat la