Page 81 - 1929-n1

I)r. E. 1. PĂUNEI.
80
curtea din Weimar, chiar August von Goethe făcu oervieiul de
masă la domnitori în calitatea sa de şambelan ; fiul său, Walther,
deci nepotul Olimpianului, a încercat chiar să dramatizeze ro­
manul poetului nostru „Improvisatorul“. La familia Schiller An-
dersen a descoperit că ar sâmăna mult cu decedatul poet. Marele
Duce moştenitor, Cari Alexander de Sachsen-Weimar, intră într’o
corespondenţă interesantă cu poetul nostru. Şi la Ăriena a fost de
mai multe ori, primit foarte bine începând cu Arhiducesa Sofia,
mama viitorului împărat Franz Josef, care avea pe atunci salonul
cel mai dătător de ton, până la poeţi de rang mai modest cum
era Castelli. A frecventat aci cu mult interes cercurile teatrale.
La Burgtheater directorul Dingelstedt i-a pus la dispoziţie pentru
tot timpul vizitei sale un fotoliu, o favoare care— precum o şi
menţionează — nu i s’a acordat niciodată la Copenhaga.
De altfel Viena joacă şi un rol destul de însemnat în roma­
nele sale ; o descrie însă în culori cam falşe, căci a prins mai
mult atmosfera plină de aventuri a „Praterului“, cea romantică
a Dunărei şi a ţiganilor nomazi.
De două ori îl vedem în Anglia ; acolo romancierul Dickens,
îngrijeşte de dânsul într’uu mod adevărat frăţesc.
Călătorii mai lungi şi mai îndepărtate a făcut în Spania
peste Pirinei, iar mai târziu şi în Portugalia.
Cu voiajul său în Orient până la Constantinopole, când
trece la întoarcere şi prin România, ne vom ocupa mai cu dea-
mănuntul în ultimul capitol al notiţelor noastre.
Elveţia a vizitat-o de mai multe ori, la începutul carierei
sale ea scriitor, oprindu-se mai mult timp în vechiul orăşel al
ceasornicarilor, Locle, pentru a se perfecţiona în limba franceză,
şi la sfârşitul vieţei sale pentru a găsi o alinare a suferinţelor.
Un rol unic îu telul său a jucat Andersen în ţările scandi­
nave: aplicarea cuvântului „scandinav“ în înţelesul politic pentru
statele din nord, şi locuitorii lor ca unitate culturală este inven­
ţia lui: el a proclamat pentru prima dată într’o poezie lozinca
înflăcărătoare „Suntem Scandinavi“. In consecinţă mai multe din
călătoriile sale erau dedicate ţărilor din vecinătate; aşa, a plecat
în Suedia cu toate că pe atunci dăinuia încă încordarea Suedo-
Daneză din epoca napoleoneană, în Norvegia a fost mai târziu,
deoarece intrigi literare l-au reţinut mult timp dela această vizită.
Daca ne imaginăm că Danemarca este situată într’un colţ
destul de îndepărtat de centrul Europei, că la primele sale călă­
torii Andersen n’a putut să se folosească de Căile Ferate, că voiajul
în Italia la 1833 l-a făcut în întregime cu poşta, că în această
epoca turismul nu numai că era anevoios dar chiar şi periculos,
atunci vom admira spiritul său întreprinzător constatând că în
comparaţie cu alţi poeţi Andersen ţine recordul călătoriilor.
Contactul intim eu toate popoarele europene a avut drept
urmare ca Andersen să nu poată fi considerat şovinist naţional.