Page 82 - 1929-n1
P. 82

VIAŢA  Şl  OPERA  LUI  H.  O,  ANDERSEN"
                                                                       81
                In  intervalele  dintre  călătoriile  sale  foarte  dese  îl  găsim  pe
           la  curţile  nobililor  danezi,  la  ţară,  sau  în  locurile de  vilegiatură
           ale  industriaşilor  bogaţi.  O  locuinţă  a  sa  proprie  na  avut  An-
           dersen  niciodată;  de  abia  pe  patul  de  moarte  i  se  trezeşte  do­
           rinţa  de  a  avea  o  casă,  în  care  să  fie  stăpân.
                                          «
                                        *   *
                Acest  nucleu  de  biografie  ar  fi  însă  incoxnplect  dacă  n’am
           menţiona drept fenomene foarte importante  şi hotărîtoare din  viaţa
           sa,  criticele  activităţii sale  literare  din  partea contimporanilor, —
           compatrioţi şi străini,— faţă  de cari Andersen a  fost din cale afară
           simţitor.
                In  scrierile  sale  biografice  aceste  critici  de  tot  felul  ocupă
           spaţiul  cel  mai  mare;  capitole  întregi  sunt  compuse  numai  din
           tăieturi din reviste,  din reproducerea unor  convorbiri, din  polemici
           şi  discuţii  pe  această  temă.
                Georg Brandes, de sigur un martor chemat şi  obiectiv, contim­
           poran  al  lui  Andersen şi  până  nu  de  mult,  contimporanul nostru,
           în  notiţele  sale  „Personalităţi  scandinave“  ştie  să  ne  comunice
           despre  Andersen,  între altele, că dânsul  la  Paris  aştepta prin cafe­
           nele  pe  cunoscuţii  săi  numai  pentru  a  auzi  lauda  operelor  sale.
                In  Anglia  se  duce  dela  o  librărie  la  alta,  cerând  portretul
           său,  şi  acolo  unde  nu  fu  recunoscut  sau  unde  lipsea  gravura  era
           neplăcut  impresionat,  iar  unde  fu  recunoscut  bucuria  sa  era  fără
           margini.
                Dragostea n’a jucat un rol  mare în viaţa lui.  Intr’o scrisoare,
           care  cuprinde  date  din  viaţa  sa,  destinate  unui  biograf  contim­
           poran,  spune  că  a  fost  de  două  ori  îndrăgostit.  Dacă  această
           afirmare  este  adevărată şi  nu  e  numai  o  frază  fără  mare  impor­
           tanţă  suntem  nevoiţi  să  constatăm  că  sărmanele  fete,  cari  ar
           fi  putut  figura  în  rândul  celor  alese,  nu  puteau  nicidecum  să-şi
           deie  seama  de  ceiace  simţia  poetul,  căci  în  aceste  scrisori  repetă
           de  trei,  patru  ori  că  sentimentele  lui  ar  fi  numai  frăţeşti,  sem­
           nează  cu  frate  şi  începe  cu  titlul  de  soră.
                 Pe  de  altă  parte  am  însă  impresia  că  atât  actriţa  Bachel
           cât şi Jenny Lind, poreclită privighetoarea Suediei, pe atunci  cântă­
           reaţa dramatică cea mai vestită, l-au interesat foarte mult şi că admi­
           raţia  ce  o  are  pentru  dânsele  nu  este  liberă  şi de  accente erotice.
                La  4  August  1875,  în  vârstă  de  şaptezeci  ani,  neînsurat  şi
           fără  nicio  persoană iubită  pe lângă  dânsul, moare  în  casă  străină,
           la Rolighed, înconjurat de familia negustorului Melcliior şi e înmor­
           mântat  în  cripta  familiei  Collin,  a  acelui  Collin,  care  i-a  desco­
           perit  talentul.  Funeraliile  au  fost  grandioase,  toată  Europa  se
           închina  sicriului  marelui  povestitor,  care ca  om  era  desigur destul
           de  straniu.                                                .
                                                       Dr.  E.  I.  Păunei
                (Va  urma)
              990*5.  - -   C o n v o rb iri  L i te r a r i          6
   77   78   79   80   81   82   83   84   85   86   87