Page 83 - 1929-n1
P. 83
A C A S A
Un cimitir, în care vântul, ploaia, timpul,
Aprope-au şters mormintele.
In ele dorm părinţii, sfinţii,
Şi atâtea visuri, sfintele.
Cum vechii Greci îşi adorau strămoşii,
Oraşu'ntreg ar trebui să vie,
Cu amintirea în inima lor vie,
Pe lespezile de libaţii pline,
Să se’nchine.
Dar nu,
Oraşu’ntreg de mult se prefăcu,
Şi oamenilor tuturor,
In conştiinţa lor, pitică,
De apropierea morţilor,
Li-e frică.
De-aceia ’n cimitirul vechi,
Pe troenitele de flori, alei,
O! nu-ţi dă busna în urechi,
Ca zuruitul cristalin de clopoţei,
Sglobiul râs de copilaşi vicleni,
Nici voci îngândurate de mireni,
Nici tânguioase rugăciuni de clerici —
Şi-i ruptă crucea umedei biserici.
C. Narly
