Page 84 - 1929-n1

CE AM VĂZUT ÎN OLANDA

1927
(Urmare)

IV
Hoinărind prin Haga

Palatul păcii a făcut obiectul unui capitol deosebit, dat
fiind că Academia de Drept Internaţional, pe care o urmam,
este instalată într’una din aripile palatului, astfel că văzându-1
zilnic, impresiile se adunau şi se legau cu activitatea mea de
toate zilele. In cele ce vor urma. voiu căuta să concentrez cele­
lalte impresii adunate la Haga într’un singur capitol, ca unele
cari au fost culese mai în fugă, din cauza puţinului timp liber
ce mi-a rămas pentru a hoinări: timpul cel mai plăcut al
unei călătorii.
Dacă te duci să vezi palatul M. S. Reginei Wilhelmina
a Olandei, după ce cunoşti palatul păcii, dezamăgirea e cât
se poate de mare. Pe Nordeinde, una din străzile cele mai
centrale şi mai frecventate ale capitalei, înghesuit între case şi
în rând cu ele, palatul regal se distinge numai prin aspectul
său sever şi rece. Dăruit în 1584, de către provinciile olan­
deze, văduvei lui Wilhelm Taciturnul, Luiza de Coligny, a
fost mărit apoi şi modernizat în cursul veacului al XlX-lea.
Te întrebi: unde e mărirea şi unde e modernizarea? Poate
era mai bine să-l lase aşa cum a fost din capul locului, ca
o rămăşiţă a timpului lui şi poate că i-ar fi stat mai bine.
In faţa palatului, statuia lui Wilhelm Taciturnul călare,
străjueşte clădirea din mijlocul străzii destul de strâmte, parcă
anume pentru a împiedica circulaţia.