Page 85 - 1929-n1
P. 85

84                      EDUARD  S.  KONYA

                     O  santinelă cu  casca de  oţel în  cap, se plimbă între două
               gherete,  cu  un  pas grăbit  de  atac, fără  a privi  nici  la dreapta,
               nici  la  stânga.  Dacă  ar  fi iarnă,  ai crede  că vrea  să  se  încăl­
               zească; dar suntem  în  toiul  verii, la  3  Iulie.  L-am  urmărit mai
               mult  timp cu  privirea,  crezând câ-şi  va  schimba  cadenţa mer­
               sului  de  oboseală  sau  din  plictiseală. Aşi! ţi-ai găsit... De câte
               ori  am  mai  trecut  prin  faţa  palatului,  omul  grăbit  îşi  înde­
               plinea  datoria  la  post,  cu  aceiaşi conştiinciozitate.  Este  poate
               singurul  om  grăbit  din  toată  ţara.
                     Prilejul  de  a  vedea  un  soldat  în  Olanda  este  destul  de
               rar;  ţară  mică  are  şi  o  armată  puţin  numeroasă.  Uniforme
               nu  se  văd  mai  pe  nicăieri;  dar  atunci  când  le  vezi,  simple,
               cum  sunt  pretutindeni  dela  răsboi  încoace,  sunt  purtate  cu
               multă  demnitate  atât  de  ofiţer  cât  şi  de  soldat.  Deosebirea
               între  ei  aproape  că  nu  se  bagă  în  seamă,  decât  abia  atunc
               când  începi a  cunoaşte gradele; căci  săbiile,  semn al gradelor
               ofiţereşti,  anacronizm  al  unor  armate,  puţine  astăzi  la  număr,
               nu  se  mai  văd  nici  în  Olanda.
                                              *
                                            *   *
                    Dacă  o  iei  dela  palatul  regal  in  jos,  pe  câteva  străzi
               tot  atât  de  drepte  şi  strâmte  ca Xordeinde,  te  apropii  de cen­
               tru.  Nicăieri  nu  dai  peste  vreo  mână  întinsă  şi  nu  întâlneşti
               niciun  vânzător  ambulant de  gazete,  semn  al  sărăciei  ambu­
               lante,  al  cărei  mijloc  de  existenţă  este  prin  cele  mai  multe
               ţări,  vânzarea  ziarelor  pe  stradă.  Prăvăliile  dichisite  cu  gust
               îţi  atrag  privirea  în  toate  părţile.  Magazine  de  antichităţi,  la
               tot  pasul,  pline  cu  covoare orientale, multe  imitate  în  Olanda,
               greu  de  deosebit  de  cele  adevărate;  şaluri, bronzuri,  tablouri
               de  pictori  mai  mari  şi  mai  mărunţi, argintării şi  vase  de por­
               ţelan  chinezeşti  şi  japoneze,  unele  veritabile  altele  copiate  in
               fabricile  de  la  Gouda  şi  de  la  Delft,  producătoare  şi  ele  de
               lucruri  căutate pentru  forma  şi  coloritul  lor  deosebit.  Printre
               ele  debite  de  tutun,  în  care  vestitele  ţigări  olandeze  şi  ţiga­
               retele de tot  felul şi de  toate neamurile, aşezate cu gust  în cutii
               şi  în  rafturi,  precum  şi  în  vitrine  atrăgătoare,  se  aseamănă
               mai  mult cu  bomboneriile  de  lux,  decât  cu  debitele  dela noi.
               In Olanda nu  există  monopolul statului pentru tutun, ceea ce dă
               putinţă  fabricilor  să  se  întreacă  între ele  pentru a  oferi  fumă­
   80   81   82   83   84   85   86   87   88   89   90