Page 87 - 1929-n1

86 EDUARD S. KONYA

închisoarea azi e muzeu şi vizitatorul găseşte acolo măr­
turia celor mai mari cruzimi, pe care le-a putut născoci mintea
omenească, din răzbunare Sau din spirit de persecuţie, pentru
mărturisirea crimelor necomise sau pentru o idee care, mai
curând sau mai târziu, a triumfat în ciuda minţilor strâmte şi
egoiste. Aici toate au fost pregătite, pentru a chinui fiecare
simţ în parte al bietului condamnat sau numai persecutat. Că­
tuşele mânilor şi ale picioarelor erau pedeapsa cea mai blândă;
bătaia la tălpi şi la spinare nu era nimic pe lângă frângerea
braţelor şi a fluerelor victimei, cu drugi de fer, după ce a fost
întinsă pe paturi anume, pe care o răstigneau şi o legau. Tai­
niţe ascunse şi joase, unde nu poţi sta în picioare, şi în cari
lumina nu pătrunde, în schimb te răzbeşte umezeala, erau
locuri de odihnă. Nu lipsea nici picătura de apă, sub care
nenorocitul era pus să stea cu capul aplecat, până înnebunea,
şi a cărei urmă se vede acum după ce a sfredelit piatra de
pe jos, în picurarea ei necontenită.
Inchizitorii nu se mulţumeau numai să condamne la moarte,
dând osânditului o moarte repede. Moartea nu trebuia să-i
fie o uşurare; cel sortit morţii trebuia s’o simtă, şi încă crunt
de tot, căci era lăsat să moară de foame şi de sete, într'o cuşcă
cu gratii, deasupra bucătăriei, unde mirosul de mâncare pă­
trundea, tocmai pentru a-1 chinui mai mult în lipsa şi dorul ei.
Timpuri de groază îndepărtate, de cari azi te întrebi cum
au putut să le conceapă şi să le suporte minţile omeneşti!?.
Când eşi dintre zidurile fostului castel, printre cari te-ai plim­
bat o jumătate de ceas, şi în care ai trăit cu gândul timpu­
rile îndepărtate de grozăvie, răsufli uşurat, ca trezit dintr’un
vis urât, când ştii şi simţi că toate au rămas in urmă, într’o
lume ce a fost şi nu mai poate reveni.

Pe sub bolţile ministerului de externe pătrunzi in curtea
interioară — Binnenhof — curtea palatului străvechilor co­
miţi ai Olandei, ridicat la 1250 de corniţele Wilhelm al 11-lea,
mai târziu reşedinţă a guvernatorilor provinciei şi apoi a sta­
telor generale. Toate clădirile complexului întreg, deşi ocupate
de oficialităţi, se pot vizita la anumite ore cu deosebit interes
pentru bogăţia artistică cuprinsă în arhitectura lor, pentru