Page 88 - 1929-n1
P. 88

CE  AM  VĂZUT  IN  OLANDA               87

            pânzele  maeştrilor  cunoscuţi şi mobilierul vechiu ce s’a păstrat
            în  ele  cu  atâta  evlavie şi  grijă,  încât au  putut  rezista  în  bună
            stare,  împotriva  timpului  şi  a  omului.
                  Intre  ele,  în mijlocul  curţii interioare  se  află  altă clădire
             istorică,  între  zidurile  căreia  s’au  scris  multe  pagini  din  tre­
            cutul  Olandei.  E  sala  cavalerilor  „Ridderzaal“,  mai  veche  de
            cât  palatul  lui  Wilhelm  al  11-lea,  dar  refăcută  mai  târziu. Ai
            crede  că  te  afli  în  iaţa  capelei  palatului,  după  înfăţişarea  ei
            de  biserică,  dacă  nu  i  s’ar  fi  adăugat  fel  de  fel  de  turnuri  şi
            turnuleţe  crenelate, pentru  a  o  face  castel  medieval.  întrebu­
             inţarea  ce  i  se  dă  astăzi, este  de  sală  a  tronului  pentru zilele
            de  mare  sărbătoare  naţională,  şi loc  de  adunare  a  celor două
            camere  când  lucrează  împreună,  întrunite  în  adunarea  naţi­
            onală.
                  In  această  sală  a  cavalerilor  a judecat  şi  Curtea  Perma­
            nentă  de Arbitraj, înainte  ca Andrew  Carnegie  să-i  clădească
            pe  socoteala  lui somptuosul  palat al  păcii,  iar  în  1907,  aceiaşi
             sală  a  văzut  întrunindu-se  a  doua  conferinţă  internaţională a
            păcii  sub  preşidenţia  lui  Rooswelt1).
                  Pe  pietrele  curţii  interioare,  pe  locul  unde  o  mână  de
            artist  a  făurit  o  fântână de  fer,  s’a  rostogolit  acum  vre-o  trei
            sute  de  ani,  capul  unuia  dintre  cetăţenii  cei  mai  de  vază  ai
             Olandei,  bătrânul  Oldenbarnevelt,  om  de  şaptezeci  şi  doi  de
            ani,  victimă  a  invidiei  lui  Mauriciu  de  Nassau.
                  Eşind  din  curtea  interioară,  pe  partea  opusă  intrării  de
            sub  ministerul  de  externe,  tot  pe  sub  arcul  unei  bolţi,  ţi  se
             înfăţişează  din spre  stânga  fostul  palat  al  Iui  Jan-Mauriciu de
             Nassau,  a  cărui  faţadă  din  partea  de  dinapoi se  oglindeşte  şi
             ea in  apa Vyverului, alăturea de a ministerului de externe.  Dis­
            trus  de  foc în  veacul al XVlII-lea, a  fost refăcut, pentru ca sub
             domnia  lui Wilhelm  I  să  fie  transformat în  muzeu  de  pictură
             păstrând  numele  de  „Mauritshuis",  adică  casa  lui  Mauriciu,
             nume sul) care e cunoscut şi azi  printre  marile  muzee ale lumii,

                  *)  A  treia conferinţă urma  sase  ţie la  1914, conferinţele  fiind  soro­
             cite  din  şapte  în  şapte  ani,  insă  războiul  cel  mare  izbucnind,  n‘a  mai
             avut  cine  luă  parte  la  ea.  Opera  începută  de  ele,  n’a  fost  timp  perdut,
             cum  credeau  unii,  din  cauza  războiului,  ci  a  fost  urmată  după  războiîşi
            se  continuă  mereu  de  către  Societatea  Naţiunilor,  organ  permanent,  cu
             mai  multă  tenacitate  şi  perseverenţă,  având  şi  o  sferă  de  activitate
             mult  mai  întinsă.
   83   84   85   86   87   88   89   90   91   92   93