Page 89 - 1929-n1

EDUARD S. KOXYA
88
ţinând locul al doilea în Olanda după „Ryksmuseum“ din
Amsterdam.
In faţa muzeului, aproape de intrare, un bătrân mic de
stat, pe a cărui şapcă se citeşte cuvântul : „guide“ cu faţa
scofâlcită, de culoarea unui pergament, cu doi dinţi în gură,
te ademeneşte în câteva limbi să-i încredinţezi lui conducerea
paşilor prin muzeu, pretinzând că şi-a consacrat toată viaţa
şi că-1 cunoaşte până în cele mai mici amănunte precum şi
tot ce este legat de pânzele expuse, şi de viaţa pictorilor.
Vrei să scapi de el, mergi înainte fără să te opreşti, te urmă­
reşte, şi dacă te prinde că vorbeşti franţuzeşte, cearcă să te
convingă cu un argument suprem : „Je suis le guide de Mr.
Clémenceau et de Mr. Léon Bourjois“. De sigur că la fel face
cu cei ce vorbesc nemţeşte, cărora le pomeneşte de d-nii Strese-
mann şi Marx, iar englejilor le invocă pe Lloyd George.
Cu, sau fără ghidul d-lui Clémenceau, după ce ai urcat
scara cea mare a muzeului, te duci de-a dreptul la „Lecţia
de anatomie“ a lui Rembrandt, astru central al muzeului către
care converg toate sălile casei lui Mauriciu împodobite cu
gloriile şcoalei olandeze: Rembrandt, van Dyck, Wuverman,
Frans Hals, Potter, Jan Steen, van Ruysdael, van Goyen şi
atâţia alţii de cari cu greu te desparţi, numai cu gândul că
vei reveni printre ei. Atâtea nume neperitoare ale unei şcoli
neperitoare, ale căror opere totuşi moderniştii şi futuriştii noştri
de azi, în neputinţa de a se ridica până la culmile lor, le
numesc în batjocoră: fotografii în culori.
Dacă te-ai lăsat ademenit de ghid, nu înveţi nimic nou
de la el. Tot ce-ţi poate spune e numele pictorului şi al tablo­
ului, scrise de altfel pe fiecare, la care adaugă: „c’est bien
fait“ sau : „c’est pas mal, quoi ?“ şi când se plictiseşte de clienţii
lui, îi mai lasă şi singuri punându-se la taifas cu gardienii.
Bietul moşneag, duce şi el o existenţă mai mult sau mai pu­
ţin cinstită. Ce să facă? trebuie să trăiască şi el...
Mauritshuis nu e singurul muzeu de pictură din Haga,
mai sunt afară de el o mulţime de muzee mai mici, dar nu
mai puţin interesante, ca de pildă muzeul Mesdag. Mesdag, el
Însuşi pictor, a fost pentru Olanda cea ce pentru noi este d-1
Anastase Simu, adunând în casa lui din Laan van Meerdenvoort,
o colecţie numeroasă de pânze ale contimporanilor săi Olan­