Page 91 - 1929-n1
P. 91

9 0                     EDUABD S. KONYA

               din  pădure tot  ce au  produs  mai  de  seamă,  pentru  a  o  împo­
               dobi  cu daruri  migălos lucrate cu multă  îndemânare şi răbdare,
               la  toate  sărbătorile  mari.  Fildeşul,  abanosul,  bagaua,  palisan­
               drul  şi  sideful  se  îmbină  unele  cu  altele  şi  împreună  cu
               mătasa  de  Japonia  îmbracă  interioarele  într’o  atmosferă  de
               muzeu  aşezat  cu  multă  pricepere  şi  gust.
                    Principesa  de  Solms  a ţinut  să  consacre  o  sală  memo­
               riei principelui de  Orange, însărcinând  pictori vestiţi  să  zugră­
               vească  scene  din  viaţa  lui  şi  luptele  la  care  a  luat  parte,
               pentru  a  nemuri  virtuţile  lui  războinice.  In  sala  aceasta  s'a
               întrunit  la  1899  prima conferinţă a păcii,  din iniţiativa  Ţarului
               Nicolae  al  II-lea.  De  atunci  sala  e  goală  păstrându-se  în
               mijlocul  ei  numai  o  masă  acoperită  cu  o  placă  de  marmoră
               roşie  în  care  se  oglindeşte  toată  zugrăveala  de  pe  bolta  de
               deasupra.

                     Parcul  minunat  din  prejurul  casei,  rămăşiţa  vechiului
               codru,  te  îndeamnă  să  te întorci  pe  jos  acasă,  mai  cu  seamă
               când  ai  norocul  să  nemereşti o  zi  fără  ploaie,  dornic  de  ver­
               deaţă  şi  lumină.  Alei  largi  şi  bine  bătătorite  printre  arbori
               bătrâni  şi  gârboviţi  şi  printre  micile  lacuri  răsărite  pe  ici  pe
               colo,  fac  pe  târgoveţii  dornici  de  un  pic  de  natură  să-şi
               îndrepte  plimbările  lor  spre  casa din pădure. Grija  de  confort
               şi  de  a  uşura  comunicaţiile  n’a uitat nici că tramvaiele trebue
               să  ducă  şi  pe  acolo,  a  clădit  cluburi  şi  hoteluri,  a  amenaj a
               terenuri  pentru  sport.
                    Şi  copiii  la  rândul  lor se  simt  şi  ei  mai  la  larg,  aleargă
               încoace  şi  încolo,  prin iarbă,  se  fugăresc,  azvârlă  cu  mingea,
               se  rostogolesc,  ţipă, chiuie şi  se înveselesc  ca  într’o împărăţie
               ce  le  aparţine  numai  lor,  unde  fiecare  se  simte  un  mic  îm­
               părat.  Mai  cu  seamă  ţarcul  cel  mare  cu  căprioare  îi  atrage
               pe  toţi,  cu  câte un  corn în  mână,  pe care  îl  împart  cu  căpri­
               oarele,  ce  în  pas  graţios  şi  delicat  se  adună  din  toate  păr­
               ţile,  înghesuindu-se  la marginea  îngrăditurii,  unde  le  aşteaptă
               copiii  şi  le  aruncă  câte  o  firimitură,  prinsă  uneori  din  zbor,
               căzută  de  multe  ori  dincoace  de  ţarc,  spre  părerea  de  rău  a
               unora  şi  a  altora.
   86   87   88   89   90   91   92   93   94   95   96