Page 92 - 1929-n1
P. 92

CF.  AM  VĂZUT  IN  OLANDA             91

                                         V
                                          T
                                   Unele  obicee


                Cu cele bune se obicinueşte omul repede, dar sunt anumite
           lucruri  în  care  e  greu  să-l  scoţi  din  ale  lui.  Ştiam  acum
           ce  este  masa  olandeză şi  cum  se mănâncă  în  ţara  morilor de
           vânt, căci trecuseră două săptămâni de când mă aflam  in  Haga,
           timp  destul  de  lung  pentru  a  gusta  din  felurite  mâncări,  dar
           fără  a  mă  putea  împăca  nici  cu  ele  nici  cu  felul  olandezilor
           de  a  aranja menu-ul prânzurilor şi al meselor  din timpul celor
           douăzeci  şi  patru  de  ore,  în  care  omul  are  o  anumită  orân-
           duială,  întocmită  pentru  a  împlini  nevoile  stomahului.  După
           cum  toate nu  sunt  decât  o  chestiune de  obicinuinţă  credeam
           că  mă  voi  obicinui  să  mănânc  ca olandezii.  Dar  nu;  se vede
           că  stomahul  este un  tiran  mai  puternic  decât  voinţa  şi  nu se
           adaptează  cu  prea  multă  uşurinţă  la  orice  schimbare.
                De  dimineaţă,  nici  n’ai  deschis  încă  bine  ochii,  şi  ţi  se
           aduce  pe  masă  o  tavă  încărcată  cu  multe  de  toate:  cafea
           lapte,  ouă, unt,  turtă  dulce, dulceaţă, pâine, brânză  de Olanda
           şi  dacă  mai  pofteşti  ceva,  n’ai  decât  s’o  spui,  ţi  se  aduce
           îndată.  Ce  face  un  stomah nedeprins  să  înghită  atâtea,  odată
           cu  venirea zilei ?  Bineînţeles că  le refuză mai  pe toate,  mărgi-
           nindu-se  la  obicinuita  cafea  cu  lapte,  pâine  cu  unt  şi  atâta
           tot;  celelalte  toate  se  întorc  înapoi  de  unde  au  venit.
                Dar  vai!  vine dejunul, ocazia cea mai  bună ca  să-ţi pară
           rău  după  tava  plină  pe care  ai  lăsat-o să  plece  de  dimineaţă
           şi  oftezi  după  ea.  Pâinea  noastră  cea  de  toate  zilele  lipseşte
           de  pe  masă,  trebuie s’o  ceri  anume şi  ţi  se  dă  cu  mare zgâr­
           cenie,  bucăţelele  sunt numărate  şi  socotite  ca  un  fel  de mân­
           care,  pe  care  olandezul  le  pune  în  farfurie,  le  acoperă  cu  o
           felie  de  jambon  sau  cu  mezeluri  şi  apoi  le  taie  cu  cuţitul  şi
           le  mănâncă  cu  furculiţa.  Jambonul  şi  mezelurile  sunt  tăiate
           cu  o  maşină  de  mare  precizie  ca  nu cumva să  treacă  de gro­
           simea  unei  foiţe  de  ţigară.  Ţi  se  mai  dă  salată  şi  fructe  şi
           gata  dejunul;  te-ai  sculat  cu  stomahul  gol.
                Masa  de  seară  servită  prea  devreme,  mai  cu  seamă  că
           adevărata seară  e încă departe, e ceva  mai bogată,  dar tot  fără
           pâine  a  cărei  necesitate  nu  se  pricepe  în  Olanda  unde  se
   87   88   89   90   91   92   93   94   95   96   97