Page 93 - 1929-n1

92 EDUARD S. KONYA

mănâncă cartofi în locul ei, de altfel ca şi în Germania. Cu
mare greutate am convins- la urma urmei, pe anostul patron
al pensiunii mele, cu atât mai anost şi mai greu de convins
prin neştiinţa altor limbi afară de a lui, săintervertească ordi­
nea de zi şi să-mi servească masa la dejun şi dejunul seara,
dar întregit cu cele râmase de Ia cafeaua de dimineaţă.
Cu aceste cunoştinţe despre mesele olandeze, am fost
poftit într’o zi de un prieten şi coleg la un „dejun olandez“.
Eram la masă patru inşi. După ce ni s’uu servit macaroane,
cam cât cea ce se chiamâ de obicei o porţie, însă pentru
toţi patru, a circulat în jurul mesei o farfurioară cu vre-o opt
felii subţiri de tot, de limbă afumată şi unt, pe cari le-am
mâncat cu cornuri dulci împănate cu stafide. Sângele Dom­
nului : o sticlă de vin roşu venit din Franţa, binecuvânta deju­
nul din partea băuturii. Tocmai când mi s’a deschis mai bine
pofta de mâncare, în clipa când credeam că s’a isprăvit cu
aperitivele şi că va începe dejunul, iată că ni se servesc
nişte ceşti cu cafea cu lapte. Am crezut îniâi că este un obi­
cei ciudat de a servi cafea cu lapte între aperitive şi dejun,
dar nu, se isprăvise dejunul pur şi sim plu...
Singurul lucru ce se serveşte mai din belşug este „gin“-ul
de după dejun, un fel de rachiu tare, făcut din grâu. Poate că
de asta sunt olandezii atât de zgârciţi cu pâinea pe care o
fac şi o mănâncă cu măsură, pentru a face mai mult gin pe
care îl cam beau uneori fără m ăsură... Această reflecţie
răutăcioasă nu se referă de loc la prietenul meu olandez ci
la un obicei al poporului, nevoind deloc să-l ating după ce a
avut bunăvoinţa să mă poftească la dejun şi pe care eu la
rândul meu, l’am poftit să vie în România, pentru a avea
prilejul să-l poftesc la un dejun românesc...
Am mai fost şi prin alte case olandeze, pe la oameni pe
cari i-am cunoscut pe acolo. Pretutindeni domneşte satisface­
rea gustului şi a confortului, pentru care olandezul nu înţelege
să facă nici o economie. Toate sunt astfel înjghebate pentru ca
tot luxul, dacă lux se poate numi, să fie îndreptat numai spre
confort, prin care înţeleg să-şi uşureze multele mici nimicuri, ce
încarcă adesea viaţa cu un balast de prisos. Toate sunt făcute
pentru a face căminul cât mai atrăgător într’un mediu cald de
practic şi plăcut, chiar în case cu mijloace mai modeste. Nu