Page 95 - 1929-n1

94 EDUARD S. KONYA

VI.
Câteva biserici. Cartierele sărăcimii.

La Haga ca şi în celelalte oraşe ale Olandei, dacă vrei
să cercetezi bisericile, afli că sunt: o „Groote Kerk“, o „Oude
Kerk“ şi o „Nieuwe Kerk“, adecă biserica mare, biserica veche
şi biserica nouă, pe lângă altele câteva. Dacă ai văzut una
două sau cel mult trei, te poţi lipsi de a mai vedea altele
fără să pierzi nimic, căci istoria se repetă.
Olanda protestanta, după ce întâi a fost catolică, a
schimbat odată cu religia şi haina ei, înlăturând cu totul fastul
exterior al cultului catolic, înlocuindu-1 cu simplicitatea ade­
cuată cultului protestant. Odată cu fastul cultului catolic au
plecat şi comorile artistice, podoabe atât de atrăgătoare pentru
călător, în ţările catolice ca: Belgia, Franţa şi Italia.
Bisericile olandeze mai păstrează pe ici pe colo geamu­
rile colorate „vitreaux“-uri, incomparabile ca execuţie artistică
şi colorit, amvone de lemn sculptat cu sute de ani în urmă,
cum rar se pot vedea, precum şi orgi de mărimi cu totul
neobişnuite. Sunt singurele urme ale trecutului catolic şi sin­
gurele podoabe ale bisericilor de azi. Toate se aseamănă una
cu alta: stilul gotic materializat în cărămidă roşie sprijineşte
câte o clopotniţă lucrată în filigram, descriind pe cer motive
line de dantelă, în care răsună din sfert în sfert de ceas cân­
tecul metalic al unui „carillon“, reproducând un crâmpei de
melodie cunoscută de tot poporul.
Toate au suferit în existenţa lor mai lungă sau mai scurtă,
cel puţin câte un incendiu, dacă nu două, pentru a fi refăcute
chiar a doua zi, de către cetăţenii oraşului respectiv, punând
mână dela mână şi umăr la umăr pentru a nu lăsa o ruină
acolo unde a fost o biserică.
Cam aceasta ar fi, ca şi a celorlalte, istoria bisericii
mari „Groote Kerk“ din Haga aşezată în mijlocul oraşului, în
faţa primăriei, într’o piaţă mare „Iverkplein“, ocupată aproape
numai de ea.
Biserica este lăcaşul mormintelor oamenilor însemnaţi
din trecutul olandez, cărora urmaşii le-au ridicat mauzolee mo­
numentale, greoaie, de marmoră, de un gust uneori cam îndo-