Page 96 - 1929-n1
P. 96

CE  AM  VĂZUT  IX  OI.AXDA
                                                                    9 5
        elnic,  ca  bunăoară  al  mareşalului  J.  van  Wassenaer  van
        Obdam,  încărcate  cu  felurite  statui  de  marmoră  simbolizând
        virtuţile  decedaţilor.
                                     *   *  *
             Către  sfârşitul  şederii  mele  la  Haga,  după  ce  văzusem
        multe  în  capitala  Olandei,  un  prieten  olandez,  cu  care  stăm
        de  vorbă despre cele văzute în ţara  lui, mi-a făcut o propunere.
              —„Văd că cunoşti bine  capitala noastră şi ai  văzut multe,
         dar  de  sigur  că  ai  văzut  numai  părţile  frumoase  şi  bogăţiile
         noastre,  pe  cari le  vede orice străin; hai cu  mine după amiază,
         să-ţi  arăt  cartierele  sărace,  unde  vei  putea  vedea  mizeria
         celor  nevoieşi.
              Am  primit  propunerea  bucuros  şi  am  pornit  amândoi
         spre periferii,  deşi mă întrebam  unde ar  putea  fi acele cartiere,
         prin  care  nu  se  putea  să  nu  fi  călcat  vre-odată  în  hoinăre­
         lile  mele.
              După  ce  am  umblat  cam  multişor,  ajungând  departe  de
         unde  am  pornit,  am  dat  într’o  mahala  prin  care  ce-i  drept,
         nu  mai  umblasem,  dar  în  care  nu  mirosea  de  loc  a  mizerie.
         Sărăcia  ca  şi  bogăţia  se  vede  că  sunt  noţiuni  relative,  nea-
         vând  aceiaşi  valoare  în  toate  ţările.  Casele  mai  mici  decât
         prin  centru,  putând  totuşi  adăposti  una  până  la  două  familii
         modeste,  sclipeau  de  curăţenie  părând  că  au  fost  vopsite  ca
         eri.  Retrase  de  stradă,  vârâte  prin  curţi  adânci,  în  care  pă­
         trunzi  pe  sub  bolţi,  toate  sunt  înconjurate  de  câte  o  grădi­
         niţă  cu  flori  vesele.
              Am  întrebat  pe  prietenul  meu  cine  sunt  aceşti  oameni
         săraci,  care  e  meseria  lor?  şi  am  aflat  că  sunt  muncitori,
         hamali,  lucrători  cu  ziua  şi  tot  ce  cuprinde  categoria  socială
         a  celor  ce  muncesc  cu  braţele,  familii  în  cari  chiar  femeile
         sunt  nevoite  să  muncească  din  cauza  sărăciei.  Tâlcul  cuvin­
         telor  „chiar femeile“  se  găseşte  în  faptul că  în  Olanda, femeia
         măritată  nu  munceşte în  sensul că  nu-şi angajează munca nici
         odată  în  slujba  altuia,  menirea  ei  fiind  numai  să-şi  crească
         copiii  şi  să-şi  vadă  de  gospodărie.
              N’ar  fi  aceasta  o  confirmare  a  observaţiilor  făcute  de
         Spencer  când  spune  că  în  ţările  militariste,  bărbatul  fiind
         sustras adesea  de la  munca  lui  de nevoile  ţării, femeia trebue
   91   92   93   94   95   96   97   98   99   100   101