Page 15 - 1-2-1913

nu se va fi putut gândi la altceva. Adevărul acesta
e adevăratul nostru înţeles întru tot ce poate privi
dragostea, destinul, sau moartea, înţeles, de care nu ne
putem pătrunde, decât în tăcere.
„Surioarelor — spune o copilă dintr’o poveste
cu zâne. — Surioarelor, fiecare din noi aveţi ascunsă
în gând o taină, pe care aş vreâ s’o ştiu şi eu“... Tot
aşa fiecare ne ţinem ascunsă în de noi înşine o taină,
care se ascunde şi mai adânc decât taina gândurilor
şi această taină e aceea a tăcerilor noastre şi în des-
văluirea ei cuvintele nu pot nimic. Ceva mai mult încă:
întrebările şi încordările cuiva nu pot, decât să o afunde
par’că şi mai adânc şi de aceea nu putem cunoaşte pe
cineva în adevăratul înţeles al cunoaşterei sufleteşti,
Delegaşi din conferinţa de pace dela Londra.
până când nu ne vom fi încercat mai întâi, să nu vor­
bim nimic stând laolaltă. Căci, numai în tăcere ne pu­
câte-ori tăcerea — acest înger al marilor adevăruri care tem simţi înflorind şi dăinuind o clipă în suflet, neaş­
e crainicul necunoscutului atât de deosebit în fiecare teptatele şi veşnicile flori, cari ştiu atât de bine să-şi
dragoste — cobora între noi, părea că sufletele noas­ schimbe chipul şi faţă după potriva sufletului, lângă
tre înghenunchiau cerând ertare şi rugându-se să li se care ne aflăm. Sufletele se cântăresc în tăcere, precum
mai îngădue încă, câteva ceasuri de minciuni şi copilării... aurul şi argintul se cântăresc în apă limpede şi cuvin­
Şi totuş trebue, să lăsăm, să vie ceasul, căci roa­ tele pe cari ni le spunem, vor preţui cu mult mai mult,
dele sufletului nu se pot pârgui fără tăcere, cum nu se dacă le vom fi lăsat mai întâi, să se scalde o clipă în
pot pârgui fără de soare roadele pământului. Oamenii limpezimile tăcerii. Atunci când voi spune cuiva, că mi-i
se feresc însă de ea şi sunt oare-cum îndreptăţiţi în drag, nu mă va puteâ înţelege poate numai din cuvântul
teama asta, căci niciodată nu putem bănui, ce fel va fi ăsta pe care-1 voi fi spus cine ştie de câte mii şi mii
tăcerea, care va să fie, şi de cele mai multeori un destin de ori şi altora; dar, tăcerea care-mi va urma cuvântu­
întreg atârnă de felul celei dintâi tăceri, care s’a cobo- lui, — dacă dragostea mea va fi adevărată, — îl va face
rît între două suflete. Se amestecă atunci ceva,— unde să-şi poată da seama, până în ce adâncimi se vor fi
anume nu ştie nimeni, căci tainiţele tăcerii sunt aşezate întins în sufletul meu — de data asta — trainicile ră­
mult mai sus de tainiţele gândurilor, — şi băutura ne­ dăcini, din care îmi va fi răsărit pe buze cuvântul ro-
prevăzută ne ajunge azi fioros de amară ori fără sea­
măn de dulce. Se poate întâmplă, ca două suflete alese
să poată da naştere unei tăceri potrivnice şi se poate
întâmplă, ca sufietul unui ocnaş să ştie, să tacă îngereşte
alături de sutletul unei fecioare. — Nu putem şti ni­
mic de mai nainte şi toate astea se petrec în cuprinsul
unui cer, care nu se previne niciodată şi de aceea sunt
aţâţi îndrăgostiţi, cari amână cât pot de mult venirea
acestei mari destăinuitoare a adâncimilor sufleteşti...
Cu cât înaintăm mai mult în vieaţă ne dăm sama,
că tot ce ni se întâmplă, pare a fi fost hotărât de mai
înainte de o înţelegere, despre care nu vorbim şi la
care nu ne gândim, dar ne dăm pururi sama că dăi-
nueşte undeva sus, departe asupra capetelor noastre.
Ni se întâmplă, să vedem oameni din cei mai ne­
însemnaţi, surizând, când se află pentru întâia oară în
faţa cuiva, de par’că ar fi tovarăşii destinului semeni­
lor lor. — Şi în domeniul în care ne aflăm chiar oamenii,
cari ştiu să vorbească mai bine şi mai adânc, simt, că
niciodată nu vor puteâ ajunge, să tălmăcească prin cu­
vinte adevărate legătură sufletească ce poate fi între
doi inşi. Şi dacă eu vă vorbesc acuma despre moarte,
despre dragoste sau despre destin, oricât m’aş sili, să
pot fi înţeles, va rămâne totuş între noi un adevăr pe
care nu-1 spunem nici măcar în gând şi care cu toate
astea va fi singurul adevăr, care va fi putut aveâ o clipă Un om care porunceşte şi împăratului: medicul de curte Kerzl,
care de căteva decenii însoţeşte pe domnitorul nostru în toate
de fiinţă în noi, şi în clipa aceea nici unul dintre noi, călătoriile sale, îngrijindu-1.
14