Page 16 - 1-2-1913

Vor trece cinii~mi repe&i...

'Cor trece anii-mi repezi şi trişti precum trecură —
£)ar n-o să plâng in cale-mi, că n-am plâns niciodată,
We ooiu păstră în taină, iubirea mea curată,
We ooiu păstră cucernic şi n-o să spun vreodată,
(3ă rănile pe vremuri atâta mă durură.

(3a oechiu şi bun tovarăş, voiu sta de vorba n noapte
(3a vântul, ce-mi colindă la geamul cu perdele,
cJubirea mea ooiu spune-o la lună şi la stele
Şi’n glasul meu va plânge reqretul pentru cele
Visate-o primăvară şi spuse doar în şoapte.

Wu n-o să ştii, că noaptea, când luna urcă’n zare
Palatul sf. James, în care delegaţii conferenţei de pace din Lon­
dra îşi ţin şedinţele. (9 lacrimă de-mi scapă şi grabnică dispare :
S lacrima din urmă şi’n tăia, ce mă doare.
stit. Şi, înţelegerea asta îi va creşte în tăcerea sufletului SEBAST1AN BORNEMISA
lui o încredere fără seamăn, o încredere din acelea, pe
O O O
cari nimeni nu le poate cunoaşte mai mult decât odată
în tot întregul vieţii. Tot frumosul şi toată înălţarea ăPaslorală
iubirii sunt cuprinse în tăcerile, pe cari le putem trăi
alături de fiinţa iubită. Şi numai într’o dragoste ade­
...Dat soarele tânăr, vrăjmaş înstelării,
vărată putem cunoaşte neasămănatul farmec al clipelor, Suise albastra colină a zării;
în cari buzele se despart, pentruca sufletele să se poată Puzderii de raze — săgeţi risipite
îmbrăţişa în tăcere. Şi e cu atât mai nepreţuită tăcerea Din tolba luminii eterne gonite,
dragostei, pentrucă e singura, pe care o simţim mai a în pieptul pământului lânced, împlântă
Răsfrângeri de aur, din mâna cea sfântă,
noastră, numai a noastră, şi ne afundăm şi ne topim
Şi n brazda trezită, ce soarbe sclipirea,
par’că în dulceaţa clipelor fără seamăn, ca în stăpânirea
Ca’n pântec de mamă tiesaltă rodirea...
desăvârşirii propriei noastre fiinţe. In tăcerile morţii sau
ale durerii ne simţim par’că mai mult stăpâniţi, decât Pe vale e chiot şi freamăt în luncă,
stăpâni, căci ele vin către noi în clipe, cari au fost a- (Prin cântec sporeşte puterea de muncă),
Iar boii cu plugul în mers potolit
nume rostuite de mai nainte fără ştirea noastră. Şi dacă
Străbat fără silă ogorul tihnit,
ne vor fi căutat, căci ne vor fi aşteptat vreodată, fără
Şi aburul vânăt ţâşneşte pe nări,
să ne fi putut întâlni, nu ne putem învinui, că le am Larg fumegă zarea întinsei brăzdări.
zădărnicit aşteptarea, pentrucă noi nu vom fi putut şti,
unde anume e locul, unde le-am fi putut eşi în cale... în umbra vâlcelei, copiii din sat
Prea mari pentiu leagăn, prea mici pentiu muncă,
Intr’o dragoste adevărată însă ştim în totdeauna,
Se joacă — şi râsul lor nevinovat
care e anumitul prag, în care stau, de ne aşteaptă zi de încântă odihna amiezii din luncă...
zi şi noapte de noapte tăcerile dragostei. Şi florile albe, — zăpada din urmă,
îşi zmulg de pe ram aromita ninsoare,
Spuneam, că oamenii, care au avut parte de mân-
în clinchet, pe nalte podişuri o tui mă,
găerile tăcerilor nenorocite, sunt mult mai buni decât
Sătulă de cântec, se mbată de soare...
cei, cari n’au prea cunoscut suferinţe, şi au par’că un
ascuns dar în felul, cu care ştiu, să ni se apropie sufle­ Zoresc pretutindeni puteri de rodire
Şi setea ’nmulţirii adapă pământul,
teşte. Acelaş tainic dar îl au par’că şi cei cari, cu toate
Iar mirosuri calde se cern peste fire,
că n’au prea suferit, şi n’au prea plâns în vieaţă, au
Le plimbă zefirul, — le-mprăştie vântul,
avut însă parte de tăcerile unei dragoste mari. Şi de
Lumină şi miere revarsăn ogoare:
aceea oamenii, cari au iubit mult, par a şti şi ei taine, Mii gâze de aur în pulberi de raze
pe cari alţii nu le pot şti. Căci în tăcerea prieteniilor Plutesc în văzduhuri şi fug plutitoare,
şi în tăcerea dragostelor adânci şi adevărate vorbesc Şi florile cântă şi umbra visează.
întotdeauna atâtea mii şi mii de lucruri neştiute, pe cari
în crâng e un freamăt de sunete line,
buzele nu le vor putea spune niciodată.
Sus pirot de paseii, — jos murmur de-albine;
Trad. de Elena Farago. Jos raza desface al florii veşmânt,
Sus vârfuri de arbori se mbrăţişe n vânt,
Şus cuiburi de frunze, — jos leagăn de flori,
Săiuturi de stele şi lacrimi de zori...
CORN ELI U MOLDOVAN