Page 17 - 1-2-1913
P. 17

/O^ceată de preoţi şi mireni în mijloc cu protopopul Vasile L. Pop, dela măreaţa adunare de astăvară din Alba-Iulia.

          POVESTEA LUI MOŞ CRĂCIUN                             Maicei Domnului", şi făcându-şi cruce bău din pahar,
                                                               se şterse pe musteţi şi grăi:
          ION DRAGOSLAV                                              „Zice că sfinţii Ioachim şi Ana erau oameni bă­
                                                               trâni  si  nu  aveau băeti,  si  erau tare  scârbiţi de asta
               Tata în fiecare an ne spunea povestea lui moş
                                                               şi  sf.  Ana,  cine  a  învăţat-o,  că  s-a  dus  într’o  zi  la
          Crăciun.
                                                               Rusalim la  sf.  biserică  şi  s-o  rugat,  să-i  dee  Dumne­
               într’un an, în sara de ajunul Crăciunului, după
                                                               zeu  sfântu  o  odraslă:  băet  ori  fată,  că  ea  are,  să  o
          ce  mă  întorsei  cu  steaua şi  împărţii  câştigul  cu to­
                                                               dee, să slujească sf. biserici.
          varăşul  meu,  dânsul  se  duse  acasă;  iar  eu  cu  ai
                                                                     —  Vezi, — vorbi aice mama, - Dumnezeu sfântul
          mei ne aşezarăm la strămoşeasca masă şi între altele
                                                               nu  le-a  dat  băeţi  până  atunci,  unde  aşteptă  făgă-
          tata mă întrebă la cine am fost şi după ce îi spusei
                                                               duiala asta.
          îmi grăi:
                                                                     —  Se înţelege — zise tata, - ca să se împlinească
               „îmi pare bine, că te duci cu steaua. Nu că mi-a-   Scriptura,  că  chiar  în  noaptea  zilei,  când  s-a  dus  la
          duci cine ştie ce folos, da să nu se piardă datina, că   Rusalim, i s-a arătat sf. Anei un înger prin somn şi
          au  fost vremi,  măi  băeţi,  când umblau  cu steaua şi   i-a zis:
          Irozii chiar feciori de boeri si oameni ca mine. Unii      „Ano, Dumnezeu a auzit ruga ta, şi află că nu
          gospodari  luau  obiceiul  ista  ca  o  dragoste  pentru   te-a  uitat,  dar  a  vrut  să  audă  cuvântul  tău,  că  scris
          Domnu Hristos şi umblau din sat în sat şi din târg   este în sfânta Scriptură, să ai la bătrâneţe o fată, cu
          în târg cu steaua, alţii să le erte Dumnezeu păcatele   numele  Maria,  ca  să  slujească  Domnului,  şi  aleasă
          şi  să  le  facă  parte  de  împărăţia  cerurilor;  iar  cine   între  alese,  ca  una  ce  are  a  purtă  în  sinu-i  răscum­
          primea cu steaua, era socotit că a primit pe Domnu    părătorul neamului omenesc". Şi într’adevăr la nouă
          Hristos. Şi să umbli măi băete, amu, când ţi-e vre­  luni  sf.  Ana  avu o  fată frumoasă,  cum  nu  eră  copchil
          mea, că n-ai să ai mai frumoasă aducere aminte, ca    pe lume, şi i-o pus numele Maria.
          asta".  Şi  când  zise  vorbele  astea,  ochii  lui  se  ume­
                                                                     „A  trecut  un  an,  doi,  zece  şi  când  a  fost  aşa
          ziră  şi  lacrimele  ce  trebuiau  să  se  scurgă  pe  obraz,
                                                                de  paisprece-cincisprece,  poate  o  fi  avut  şi  mai  mult,
          par’că picurau pe glas.
                                                               într’o noapte sf. Arhanghel Gavril i s-a arătat în vis
               „Da  tătucă  —  îi  zic  eu,  —  cum  a  fost  cu  moş   sf. Anei şi i-o spus, să ducă fata la sf. biserică, după
          Crăciun, când i-a tăiat mânile Crăciunoaei, că a pri­  cum  o  făgăduise.  Şi  o  dus-o  şi  o  dat-o  în  paza  sf.
          mit pe Maica Domnului în grajd?                       Zaharia, tatăl lui sf. Ion Botezătorul, că el eră popă
               — Hm — făcu el, turnându-şi un pahar şi cu el    acolo.  A  trecut,  ce  a  trecut  şi  într’o  zi,  când  Maica
          în  mână  îşi  ridică  ochii,  ca  două  mărgele  de  sticlă   Domnului  se  închină  în  sf.  biserică,  numai  ce  aude
          albastră,  în  sus,  şi  zise:  —  Să  vă  spun,  da să  trăiţi,   un  vânt  în  biserică,  se  face  o  pâclă  şi  un  înger^se
          şi să fie de ziua sfântului ajun de azi şi de numele  arătă şi îi grăi:
   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22