Page 18 - 1-2-1913
P. 18
„Bucură-te Mărie, Domnul este cu tine, vei naşte neamului omenesc, Mesia, cel vorbit de sf. Scriptură,
fiu jfcare se va numi Emanoil şi va fi mai mare peste şi o ia sub paza ta, că scris este, să fii între sfinţi
toate noroadele". şi pomenit de toate naţiile pământului". Şi sf. Iozif a
„Iar noaptea sf. Arhanghel Gavril s-a arătat lui şi pornit şi abia a întrebat pe sf. Ioachim şi Ana,
Ioachim şi Anei şi i-o spus: unde e fata, şi Maica Domnului a şi intrat pe poartă,
„Ano, Domnul a blagoslăvit sinul ficei voa şi a şi luat-o, şi sf. Iozif a scris-o pe numele lui cu
stre şi peste câteva luni va naşte, da voi daţi-o celui pe băet cu tot.
care îl voiu trimite la voi s-o ceară, că scris este, că „Da Jidovii nu credeau, că pruncul eră Domnu
multe ponoase au să cadă peste dânsa şi surghiuniri". Hristos, toată lumea îl râdea pe sf. Iozif şi hulea pe
„Pe atunci o fată, măi băeţi, care eră greşită Maica Domnului. Si au trecut luni, nici sf. Maria nici
eră scoasă în drum, bătută la stâlp, bagiucuritâ şi hu sf. Iozif nu ştiau sorocul naşterii lui Domnu Hristos,
lită de toată lumea; iar acelea care slujeau la sf. bi când, numai iată că, împăratul dela Râm, care eră
serică, omorâte; si Maica Domnului, auzind si simţind mai mare peste toţi craii lumii şi peste Irod împărat,
ce e cu dânsa, de frică a fugit într’o pădure, bună craiul jidovilor, — bunăoară cum a fost odată stăpân
oară cum ar fi aici pe deal la „Beleciug", — şi tata Turcu, cică, peste craii ţării Ungureşti şi domnitorii
arătă cu mâna spre răsărit, încotro eră şi pădurea de aice, — că trimete ştafetă, să se facă o catagrafie
asta. — Şi, urmă el, sfânta stătu aproape o zi ascunsă de toţi supuşii împărăţiilor, şi i-o venit şi lui Irod
sub buruene şi tufării. Când spre sară i se arătă sf. împărat, să facă asemenea slujbă şi a dat veste, să vie
Arhanghel Gavril şi i-a spus: „Nu te teme Mario, şi toată lumea la Rusaliin, s-o vadă si el, si s-a dus si
du-te acasă, că Dumnezeu sfântul a trimes pe Iozif sf. Iozif cu Maica Domnului, să se înscrie. Şi eră lu
dulgherul, să te ceară de femeie şi să te ocrotească". mea de pe lume strânsă, că n-aveai cap, să pui un
Şi Maica Domnului s-a dus şi într’adevăr, pe prispa ac, dormeau oamenii şi pe uliţi. Da, Maica Domnului,
casei eră un om de vorbă cu sf. Ioachim si Ana si abia a ajuns şi i-o şi venit vremea de cumpănă. Unde
y y
tocmai vorbeau de dânsa. Sf. Iozif, era bătrân si slab să se ducă, că nimeni n-o primea, că toţi o arătau
şi văduvoi, şi trăia, ca un călugăr. Nici prin gând nu-i cu degetul şi vorbeau pe socoteala ei. S-a dus afară
eră, să se însoare, da spre ziua când eră, să fugă din târg, la un sat, la Vicleim, da acolo cum au au
sfânta, a visat, că a venit la el sf. Arhanghel Gavril zit cine-s, n-a mai vrut nimeni, să-i primească, şi amu
şi i-a zis: se însărâ, ce să facă, sf. Iozif luă pe Maica Domnu
„Iozife, du-te în cutare loc şi întreabă de Ioa lui, să meargă spre alt sat; da la poarta ţarinei dădu
chim şi Ana, şi le cere de nevastă pe fata lor Maria, de o casă, casa lui Crăciun. Crăciun tocmai a doua
aleasa Domnului, că poartă în ea pe răscumpărătorul zi avea patron şi nu eră acasă, eră Ia crâşmă, să-şi
Vedere generală din Vitlcem.