Page 19 - 1-2-1913

tocmească nişte lăutari şi mai rămăsese cu oamenii „Unde ţi-s mânile?
de vorbă. Crăciunoaia nu ştiu ce robotea prin ogradă. — Pe prag afară, a răspuns femeea.
Numai la casa asta nu se rugase dânşii, şi sf. Iozif — Adă-le încoa", făcu Maica Domnului. Şi Cră­
dădu „bună sara“ şi îi făcu semn femeii, să vie până ciunoaia se şi duce şi aduce mânile cu dinţii.
la el. Da şi ea cum aude cine-s, nici nu vru, să audă, „Pune-le în scăldătoarea băetului", a zis sfânta.
spuind, că i-e teamă de bărbat. Maica Domnului se „Şi femeea a lăpădat mânile cu degetele în apă.
rugă, să-i primească măcar în grajd, Că nu mai poate Sf. Iozif a dus copaea până la lehuză şi Maica Dom­
merge. Aghia i-a primit, cu rugăminte, că până în nului lipi mânile de cioange, şi mânile se şi făcură
ziuă sf. Iozif, să caute o căruţă, ce a şti, şi să se cum au fost, rămânând doar un semn. Şi de atunci,
ducă de acolo". se zice, că e curmătura mânei la oameni.
La vorba asta tatei iar i se umeziră ochii şi i „în vremea asta Crăciun se mai desmeteci din
se amestecă glasul cu plâns şi, urmă: beţie şi se gândi: „Măi ce am făcut eu". Şi nu-i veni
„Când au intrat în grajd, îngerii în cer au făcut a crede, decât când se duse la prag şi văzu sânge ;
podea din nouri şi au jucat de bucurie de a dudăit da afară eră un omăt până la brâu, de se minună şi
lumea, şi au căzut flori albe de sus — a prins să el, că până atunci nu văzuse iarnă ; şi se întrebă ce
ningă, — de atunci e omătul; iar boii au luat pae din s-au făcut mânile, şi nu-şi da cu mintea, decât se
iesle cu gura şi au aşternut Maicei Domnului jos şi gândi, că le-a luat un câne; şi ce s-a petrecut în fi­
au făcut loc în esle, unde să-si culce băetul. într’un rea lui, că intră în casă si atunci văzu că si el e al-
târziu iată si Crăciun dela crâşmă beat. bit la păr şi la barbă, ca omătul de afară. Când nu­
„Hă, hă, măi fumeie...“ îi dă el dela poartă. Da mai ce vine şi Crăciunoaia, să ia pânza şi perna, da
Crăciunoaia s-a făcut mică, mică de grija, să nu pre- Crăciun, cum o vede rămase nedumerit şi îi spune:
pue ceva Crăciun, şi nu ştia, cum să se poarte cu el, „Cum măi fumeie, că doar îţi tăesem mânile".
doar s-o culcă şi o adormi mai curând: i-a dat, acolo, „Şi femeea povesti toată tărăşenia.
să mănânce, l-a desculţat de ciubote, l-a desbrăcat „Iii — făcu Crăciun, — că amu pricep eu, să ştii,
şi l-a culcat ca pe un copchil, că s-a mirat şi Cră­ că tot aista e cel ce are să răscumpere păcatul o-
ciun ce a dat peste capul lui, că alte dăţi când ve­ menesc".
nea lovit cu leuca, îl mai luă la rapanghel, da amu „Şi s-a dus şi el să se închine şi a dat în ge­
nu ştia, cui să-i mulţămească de aşa ceva. Da Cră­ nunchi nebunit de ce i s-a dat ochilor, să vadă; tot
ciunoaia, amuşi amuşi, eşeâ cu fânarul afară. Da Cră­ grajdul eră numai o lumină şi prin lumina aceea în­
ciun n-aveâ astâmpăr din pricină, că nu eră stânsă gerii cântau, iar vitele făceau slujbă lui Domnu Hris­
luminarea şi întrebă pe Crăciunoaia: tos, boii şi vacile şi oile acopereau cu fân pe Mân­
„Măi fumeie, de ce nu te culci, ce tot cauţi tu tuitor şi îl îucălzeau cu nările lor, să nu-i fie frig,
afară ?“ singur calul eră mai hapsân, mânca tot ce acopereau
„Crăciunoaia tace şi Crăciun vede, că dânsa pune boii. Maica Domnului i-a spus calului, ca unui om,
şi cazanul de fert rufe, cu apă pe foc, şi Crăciun o să fie de trebă, dar el n-o înţeles, şi atunci l-a blăs-
întreabă: „Ce faci tu cu uncropu?" Ea grăi: „Am de tămat, să mănânce toată vieaţa şi să nu se mai sature.
spălat ceva în şură, că mâne e ziua ta şi nu prea îs Şi de-atunci calul mănâncă într’una fără' saţ. Da cum
toate curate". l-a văzut sfânta pe Crăciun, i-a grăit:
„Domnul Hristos se născuse şi trebuia, să scalde „Nu te teme Crăciune, Dumnezeu sfântul a vrut
băetul. Crăciunoaia, după ce a dat apa un clocot, a să trag în casa ta şi să facă minunea asta, ca să-ţi
dus cazanul afară, şi s-a înturnat, de a luat covata arate, că s-a apropiat împărăţia cerurilor. De azi îna­
de sub pat. Crăciun tace. Crăciunoaia se întoarnă şi inte numele tău va fi pomenit în veac de veac de
a luat un val de pânză din ladă şi a vrut, să iee şi toate naţiile pământului. Şi ziua ta de azi să fie po­
0 pernă de sub capul lui Crăciun, da el, ce s-a gân­ menită cu naşterea băetului meu. Da, pentru că ai
dit, că are vre un drăguţ pe afară, şi o şi prinde de tăiat mânile femeii tale, pe lângă că ai albit, ai să
mână şi o întreabă: „Unde tot umbli. Ce ai afară?" mai capeţi o osândă. Tu niciodată să nu mai mori
Femeea n-a mai avut încotro şi a spus. Şi Crăciun şi să nu fi acasă de ziua ta, ci dela cântatul coco­
îndată îşi aduse aminte, că-i arătă lumea prin Rusa- şilor din noaptea de ajun, până la cântatul cocoşilor
lim şi-şi râdea de ei. Şi, nici una nici două, luă barda din sara zilei lui Ion Botezătorul, feciorul sfinţilor Za-
de sub pat, o prinse pe femeie de amândouă mânile haria şi Lisaveta, să umbli ca gândul din târg în târg,
şi trăgând-o până la uşă, îi puse mânile pe prag şi din sat în sat şi din casă în casă, din palat în bor­
1 le tăe dela curmătură, şi se culcă iar. însă femeea dei, cu o traistă în şpate plină cu varzari, bocanete,
cu mânile tăete s-a dus văitându-se la Maica Dom­ parale, lemne, strae, stele, luceferi, jucării, cărţi de
nului şi i-a zis arătându-i cioangele : poveşti, pe care Crăciunoaia ţi le-a pregătit în vreme
„Iată ce mi-a făcut bărbatul meu din pricina de un an, şi să împărţi la bogat şi la sărac, ce te-i
voastră". pricepe şi să cânţi cu steaua, naşterea băetului meu".
„Da Domnu Hristos eră amu scăldat şi aşteptă „De atunci cică e obiceiul de a umblă cu steaua.
doar înfăşat. Maica Domnului îi grăi: La astea Crăciun a mulţumit Maicei Domnului şi ia