Page 21 - 1-2-1913

(pântece
i.
Copil de-aş fi, — acum când ghiara
Durerii inima-mi sfâşie,
Aş plânge-aşa, cum plâng copiii,
Când şi-au stricat o jucărie.

De-aş fi moşneag adus de spate,
Mi-aş zice ’n gându-mi poate-aşa:
Azi, mâne pulbere te-i face
Tun cu tragere repede aşezat pe bordul unui vapor. — Şi rana nu m-ar mai durea.
II.
el, au fugit în pustie. Şi de atunci măgarul are cruce
Nu te-am mai atins demult,
pe spate, unde l-a încălecat Maica Domnului şi de
N-am mai vrut, să ştiu de tine;
atunci zice, că nu se mănâncă carne de cal şi măgar,
Azi mi-e dor, ca să te-ascult,
unde a fost încălecat de femeie. Iar în urma lor s-au Coardă-ascunsâ ’n piept la mine.
pornit nebunii şi au tăiat paisprezece mii de prunci,
că zice, că steaua tot se aşeză de pe casă pe casă, Cântă-mi azi şi pune ’n cânt
Nota, care-o ştii mai nouă,
unde erau prunci mititei, până sf. Iozif cu Maica Dom­
Pune tot, ce ţi-e mai sfânt
nului şi Domnu Hristos, au avut vreme, să treacă în Şi te rupe, coarda n două.
altă ţară. Apoi de acolo când s-au întors a început ECATERINA PITIŞ
Domnu Hristos, să-şi arate minunile lui. Da astea să O O O
le lăsăm pe altă dată".
Şi tata tăcu, îşi sorbi şi restul păharului şi scu- Plli-e dor...
lându-se îşi înălţă ochii spre icoane şi grăi: — A. ADY —
„Mulţămescu-ţi ţie Doamne, de pâne şi sare Nu-s nici străbunul, nici urmaşul,
şi darul sfinţiei Tale, şi nu ne lăsă pe noi lipsiţi Nici prietenul şi nici vrăjmaşul,
nici de cereasca ta împărăţie, ci precum ai venit
Nici neamul nimănuia,
în mijlocul ucenicilor tăi, pace dându-le lor, vino
Nici neamul nimănuia.
şi la noi şi ne mântueşte".
„Şi amu — grăi el, către noi, — să ne culcăm şi Sunt, ca oricare: ne’nţelesul,
mâne la biserică". Sunt taina, nordul, sunt eresul, —
Asta eră dorinţa lui, duminecile si sărbătorile O licărire’n noapte,
mari, să se ducă unul din casă la biserică; aşa zi­ O licărire’n noapte.
cea el, că e şi la pravilă.
Dar saorta-mi, vai, e ne’ndurată;
Şi tata eşi dela masă şi ducându-se înaintea Mi-e dor, să mă arăt odată,
icoanelor începu, să-şi facă obicinuita rugăciune în Cu toţii să mă vadă,
vreme ce eu bătut de atâtea ceasuri de ger şi de Cu toţii să mă vadă.
vremea târzie, mă moleşii şi îmi plecai capul pe scaun.
Am simţit pe urmă sgâţiindu-mă: „Hai şi te-i culcă". De-aceea-i tot, ce ’ndur şi scriu, —
Nici nu-mi amintesc, cum m-am desbrăcat, de­ Mi-e dor, să fiu dorit, să ştiu,
cât că am deschis ochii cu lumina albă în casă, si Că sunt al cuiva şl eu,
am şi fost în picioare, că tovarăşul meu mă aşteptă Că sunt al cuiva si eu.
y
şi, ca în toţi anii, până în sara de sf. Vasile n-am VASILE STOICA
lăsat steaua din spate, ba ţin minte că a patra zi de
Crăciun, pe un ger, să nu dai un câne afară, eu cu
tovarăşul meu ce ne-am sfătuit, să mergem cu steaua
la un sat, Lămăşenii, şi cum e azi ne-am pornit şi
cum e mâne ne-am înturnat morţi de frig şi de foame
şi cu un franc şi optzeci-şi-cinci de bani şi un ban
unguresc ce mi-1 dăduse o Rădăşancă, să scape de
noi. Da de asta vă voiu spune altă dată.

Puşcătura unui tun cu tragere repede de pe un vas de războiu.