Page 26 - 1-2-1913

încă spune, să nu ne luptăm înpotriva Asirienilor. El — Scumpul meu! — strigă Cabri, şi Gotoniel
a prorocit în numele lui Iehova: „Eu voi întoarce arma se lăsă în braţele lui.
In mânile voastre şi voi conduce pe Caldeeni în ora­ — Asta e infamie! — strigară mai mulţi.
lele voastre; mâna mea întinsă se luptă împotriva Abialbon se apropie de Abiezer.
voastră şi voi da oraşul vostru regelui din Babilon, ca — Acuza e mortală. Cu moarte vei muri, dacă
să-l ardă; voi apăsă poporul cu foamete, arme şi pes- acuza ta e mincinoasă.
tilenţă şi cei-ce vor rămânea în viaţă, vor fi duşi în Abiezer sta palid, priviâ cu ochi căscaţi spre
robia tristă a Caldeilor. Cel-ce va ieşi din oraş şi se Abialbon. Gotoniel încă tot plângea cu sughiţuri:
va predă regelui Caldeilor, va trăi, iar cel ce rămâne — Lăsaţi-mă... să plâng... să deplâng Betulia...
în oraş, va muri“. — Betulia trebue predată, în numele Ozia se duse la Abiezer. Faţa lui era rece ca
lui Iehova! marmora cizelată:
Abiezer a sărit, ca muşcat de şerpe, ochii îi — Adevărat e ?
scânteiau. Se opri în faţa lui Gotoniel, zbierând şi Erâ o tăcere de mormânt, în aşteptarea răspun­
gesticulând cu mâna lui strânsă pumni: sului. Abiezer tremură, luptându-se cu sine. Vorba lui
— Taci, laşule! Vânzătorule corupt cu bani asi- erâ plină de căinţă:
rieni, căci îţi voiu crepâ ţeasta în două... — Să mi se deâ iertare. M-a răpit patima. Go­
Bătrânii au sărit înspăimântaţi, întrevenind şi toniel nu poate fi bănuit cu nimic... îmi pare rău, că...
luându-1 la o parte pe Abiezer. Au strigat cu toţii, într’un glas:
— Eu? Eu sunt trădător? — Izbucni Gotoniel — Moarte acuzatului mincinos.
desnădăjduit. — Eu am tradat bietul meu popor sărac Şi îl încunjurară pe Abiezer, ca să-l osândească...
^i orfan? O, Dzeule mare!.. Iar Abiezer a pălit şi mai mult şi s-a retras.
începu să plângă. Se aruncă în genunchi şi ridi­ In clipa aceea, s-a ridicat bătrânul Gotoniel şi s-a
când spre cer mânile tremurătoare, începu să zbiere: pus în calea moşnegilor înfuriaţi:
— Tu, Cel vecinie, care vezi inima mea, ascultă — Opriţi-vă, prieteni buni! Eu îl iert...
acuza aceasta grozavă şi... şi... pedepseşte-mă, dacă... Zgomotul se linişti. Cuvântul lui Gotoniel vibra,
dacă... ca o rugăciune ferbinte:
Cu toţii grăbiră spre el. — Eu îl iert... căci şi cea mai infamă minciună
— Gotoniel! Gotoniel!... încă devine nobilă, când e vorba de — patrie...
Se făcu un zgomot mare. Ozia puse mâna pe Se aplecă deodată şi sărută faţa lui Abiezer.
umărul celui ce plângea: — urmează —
— Vino-ţi în fire!

MODA

Bunul gust la îmbrăcăminte e tocmai aşa o ca­
litate înascută, ca şi bunătatea. Ea este un grad oreş-
care de cultură. Că se schimbă mereu, e de vină
civilizaţia, care înaintează întruna.. Moda are tendinţa
de a se ţinea strict legată de această înaintare, cauza
pentru care îşi ia diferite forme.
Când zicem de cutare toaletă că e „modernă“
t
ea trebue să corespundă întru toate timpului în care
trăim. în tocmai dupăcum, când vorbim despre pictura
modernă, de literatura nouă, înţelegem ceva actual, ceva
nou. Vă rog să comparaţi pentru exemplu, literatura
noastră românească de azi, cu cea de acum o sută
' de ani. Deosebirea va fi în raport cu cea a modei de
azi si cea de atunci.
y
Moda stă in legătură cu artele frumoase, deci
să nu să mire nime, că ea îşi schimbă mereu formele.
Şi e interesant, căci de câteori ne arată vreo apariţie
nouă, ne place, şi o luăm ca ceva firesc. întocmai ca

Moda în decurs de 100 de;ani. invenţiile.