Page 28 - 1-2-1913

acasă, sau a celor duşi pentru tot­ In minte îmi răsar icoane din trecut,
Crăciunul deauna... Căci aceste sărbători de ca nişte frânturi dintr’o vieaţă mai
Cele mai strălucite săsbători, săr­ pace şi bucurie, au avut totdeauna frumoasă, ce nu se va mai întoarce
bătorile păcii şi ale dragostei, cu tendinţa de a adună într’un mănunchi niciodată.
misticismul şi bucuriile lor, se apro­ toate mlădiţele familiei. Pentru aceea Dornică de atingerea lor răco­
pie din ce în ce. încă două-trei zile, fericită va fi casa, unde nu va ră­ roasă, îmi iau copilele şi o luăm
şi o mulţime de brăduleţi vor îm­ mânea nici un loc gol. Cu zile înainte razna prin desimea lor uşoară. Aerul
podobi odăile, cu miile de luminiţe, se poate observă neastâmpărul de e îngreunat de o ceaţă albă surie,
răspândind sclipirea lor mistică, din care este cuprinsă tabăra mititică, ce se lasă ca nişte muşunoaie pe tot
învălmăşeala mulţimei de mimicuri din cauza zilelor ce-i mai despart ce se află în cuprins, iar fulgii mari,
Îmbrăcate în hârtii sclipitoare. In o- de sărbătorile mult aşteptate. Mereu par acuma nişte fărimituri dintr’un
dăi va fi un amestec de lumină şi se aud întrebările de o drăgălaşie văl diafan, fără început şi fără sfâr­
miros de brad, adus cine ştie din naivă: şit; abia de mai pot desluşi casele
ce păduri îndepărtate. Vor fi întoc­ „Mamă, de câteori mai durmim şi oamenii.
mite toate ca sclipirea lor magică să până vine îngerul? Inserarea se lasă pe nesimţite,
fie răpitoare, surprinderea şi bucu­ „Ne mai culcăm de trei ori, apoi dela un timp nu mai putem vedea
ria micuţilor să fie mare, inimile şi a patra seară, vine“, le respundem risipirea petalelor cereşti; le simţim
ochii lor să se desfăteze în frumseţa ca să le mulcomim neastâmpărul. numai atingerea uşoară şi rece, cum
şi dărnicia lui Moş Crăciun. In văz­ se aştern în formă de steluţe pe
Ochii micuţilor cad într’o reve­
duh se vor auzi fâlfâiri de aripi în­ pleoape şi pe faţă. Rând pe rând se
rie adâncă contemplând par’că asu­
gereşti, plutind pe deasupra caselor aprind felinarele mici şi afumate, răs­
pra noţiunii timpului, şi vezi ridicând
cu copiii buni. Glasuri limpezi şi pândind o lumină sărăcăcioasă, prin
deget după deget, numărând una,
subţiri vor strătăiâ cuprinsul în sim­ colţurile străzilor. Mergem cu paşi
două, trei, apoi adorm în legănarea
fonia lor de Cheruvimi, străbătând repezi, ţinându-ne strâns una de alta,
miilor de imagini fermecate, din cari
prind depărtări, până la cel în a că­ înprospătate de aerul rece de Decem­
dacă aş aveâ putere aş face să nu
rui amintire şi dragoste se prăznueşte. vrie. înaintea unui galantar mai bo­
se deştepte niciodată, căci spulbe­
Părinţii îşi vor uită pe câteva oare gat luminat, o mulţime de copilaşi
rarea lor aduc primele decepţii în
grija de toate zilele şi cu sufletul stau sguliţi de frig, admirând bogăţia
vieaţă.
senin se vor alătură şi ei la bucu­ * de jucării şi mărunţişuri pentru pom.
riile acestor sărbători ale visării. Săr­ Primii fulgi mari de zăpadă ating Ne mestecăm şi noi printre ei, mă
bătorile visării!.. Câte ilusii, câte fru­ domol geamurile. In căderea lor mo­ uit cu milă la privirea lor ahtiată
museţi nu întruchipează sărbătorile latecă, înveselesc cuprinsul ca într’o după tot ce văd, în vremece păpu­
acestea, în inimile micuţilor, petruca blană curată, cu licăriri de foc. Cu şile îşi trimit zimbetul lor încreme­
vieaţa să aibă ce destrăma an cu an? capul răzimat în palme, stau şi pri­ nit, mândre că în sfârşit a sosit oara,
Şi în vremece ochii micuţilor vor vesc mulţimea de fulgi limpezi, cum când sunt coborâte din magaziile reci
schinteiâ de bucurie, inimile noastre se desprind din azurul nemărginit, şi întunecoase unde şi-au dormit
vor fi cuprinse de nostalgia anilor ca nişte petale mari de flori albe. somnul obişnuit, de un an de zile.
copilăriei, de acele ilusii scumpe, Nu ştiu de ce, dar de câteori îmi Acum stau cu feţele radioase, între-
când credeam si noi în sclipirea a- scald privirea în jocul acesta de fulgi cându-se în mărime şi frumseţe. Co­
cestor mii de nimicuri, în bunătatea curaţi, de câteori văzduhul e împo­ pilele mă năpădesc cu o mulţime de
lui Moş Crăciun. Multe mame în­ dobit de aceste petale destrămate întrebări şi rugăminţi.
duioşate, îşi vor şterge lacrimile lor din pânză aeriană, o tristeţă apăsă­ „Mamă, mie să-mi aducă îngerul
tăinuite. In gândul celor plecaţi de toare se ţese în jurul sufletului meu. ceea cu ochii mari, care ştie să