Page 29 - 1-2-1913

doarmă, şi un pat cu plapomă de prin Rossini, Bellini şi-şi ajunge cul­ decât la Bayreuth. Şi o spuneâ a-
mătase, în care s’o culc“. mea în pompa goală şi fraza sună­ ceasta nu doar din motive băneşti,
— Mie — zice cealaltă — că­ toare a „Hughenoţilor". cum au afirmat-o unii, ci din imbol­
ruciorul acela cu roatele de aur, ca Când după ani de trudă şi mizerii duri curat artistice. Erâ convins, că
s’o leagăn şi să-i cânt". „Olandezul zburător", „Tannhăuser“, reprezentată aiurea opera, cu alt
— Mă zăpăcisem deabinele, de „Lohengrin“ au văzut totuş lumina dirigent, alt regisor, alţi cântăreţi
rugămintele neîntrerupte, şi după rampei şi bagheta dirigentului, cauza decât pe cari îi credeâ el buni, n-are
promisiuni, că dacă nu-şi vor negligâ a fost câştigată. Meyerbeer şi ceata să mai fie aceea pe care a gândit-o-
niciodată rugăciunile, de seara şi sa s-au înfiorat, şi s-au scoborît la şi-a simţit-o şi-a voit-o el, şi că chiar
dimineaţa, îngerul le va aduce tot locul ce li se cuvineâ, iar drumul după moartea lui numai la Bayreutb
ce deresc — ne îndreptăm spre noului muzicant începu să urce zi se poate păstră atmosfera adevărată,,
casă... de zi, an de an, şi are să urce încă, căci tradiţia felului de reprezentare
Da, da, Crăciunul! Dar în dreapta, multă vreme. Căci dela Shakespeare şi interpretare aici va fi mai puter­
dar în stânga, gânduri încurcături încoace, nime n-a fost în stare, să nică şi mai adevărată, fiind mai
de bani. Şi toate acestea le facem arate sufletul omenesc în toată bru­ aproape de izvor...
cu drag şi voie bună, purtaţi par’că talitatea şi duioşia sa, cu tot comple­ Şi vreme de treizeci de ani aşa
de misticul imbold să nu lipsim pe xul său de sentimente şi avânturi s-a şi întâmplat — cât e în tărie
cei mici de acele dulci ilusii cari începând dela cele cari fac o fiară dreptul de autor în Germania.
ne-au legănat şi pe noi odată în din om, şi sfârşind cu cele cari fac Wagner însă s-a stins în 1883-
braţele lor de visuri. Să lăsăm copiii cheruvim dintr’însul, nime n-a ştiut Prin urmare dreptul urmaşilor lui
în lumea lor de basme, căci din a- înfăţişă gama aceasta cu atâta putere încetează în 1914, iaV operele, como­
ceastă lume vor păstra cele mai fru­ cum a făcut-o dirigentul pribeag cu rile familiei, vor fi libere toate. Deci
moase amintiri pentru zilele posomo­ fruntea energică şi ochii îndrăzneţi, „Parsifal", poema cavalerilor sfân­
râte, ale bătrâneţii. Să nu-i tulbu­ care purtă un nume aşa de burghez: tului Grai, cu acordurile lui grave,
răm în credinţele lor naive, căci va Richard Wagner. şi sărbătoreşti, cu pozaunele pline
veni vieaţa, care le va prăbuşi toate îmi resar în minte lucrurile aces­ de misticismul credinţei şi mântuirii,
ilusiile, toate poveştile... tea ca o protestare neputincioasă cu aerul lui înfiorat de Duhul Sfânt,
LEONTINA CI URA dar justificată, împotriva mediocri­ ce se pogoară, să aducă putere de
* tăţii sau chiar talentului, care înăbu- viaţă şi biruinţă sfinţiţilor voinici ai
Parsifal... şeşte sau vrea să înăbuşiască geniul. nevinovăţiei, — nu va mai fi privi­
Când văzură bunii creditori din Şi asamăn în gândul meu valorile legiul câtorva aleşi şi al snobilor, ci
Riga, că dirigentul venetic, cu frun­ mai ales acum, când ziarele vorbesc şi al nostru al celor mulţi, cari dacă
tea energică şi ochii îndrăzneţi, co­ şi discută pe larg asupra lui „Parsifal". mergem la teatru ne mulţumim şi
pleşit de nevoi, nu le mai poate da In vremece „Africana" şi „Hu- cu galeria.
lăcomita dobândă, tăbărâră asupra ghenoţii", şi întreg cortegiul de opere Urmarea logică e deci îmbucu­
lui cu forţa publică şi numai fuga ale lui Meyerbeer, a căror izbândă rătoare.
grabnică spre Paris pe marea vije­ scenică erâ mai mult de natură optică Vine însă dorinţa lui Wagner şi
lioasă fu în stare să scape de furia şi ritmopatică, şi se compunea din îşi bate joc de socoata lumii: opera
lor pe cel strâmtorat. Când acelaş marşuri şi defilări, în vremece acestea aceasta să nu se reprezinte niciodată
dirigent de orchestră şi critic muzical azi nu mai încântă decât fanfarele aiurea decât la Bayreuth. Deci „Par­
ceru sprijinul lui Meyerbeer, acesta şi trupele de operă provinciale, — sifal" să fie un fel de privilegiu pe
i-1 făgădui nădăjduind încă un satelit, faţă de Richard Wagner cu atâta veci al acestui teatru. Că îndată ce-
care să-i trâmbiţeze gloria. Iar când evlavie se îndreaptă recunoştinţa unui s-a sulevat ideea, s-a stârnit furtună,
bietul muzicant pregătise pentru mu­ popor şi a lumii întregi, încât glasuri e de sine înţeles. Precum e sigur şi
zică legenda Olandezului zburător, înalte, corporaţii legiuitoare chiar aceea că chiar legi de s-ar aduce
marele dictator — ovreu din Ger­ sunt frământate de gândul, ca o do­ în sensul acesta, n-ar puteâ fi nicio­
mania — al muzicei parisiene, nu rinţă a marelui reformator să devină dată executate. Căci n-o să se poată
se gândi să-l ajute văzând forţă şi lege codificată, înzestrată cu toată întinde niciodată opreliştea mai de­
energie artistică într’însul, ci-1 jigni puterea legilor unui stat. parte decât hotarele ţării, care a
în modul cel mai nemilos, stârnind E vorba de „Parsifal", de cea adus-o. Iar o înţelegere universală
o adevărată bătaie de joc în jurul mai genială între genialele plăzmuiri în privinţa aceasta e — evident —
manuscrisului, zvârlindu-1 din secţie ale maestrului, de care a fost legat imposibilă. Aşa încât „Parsifal" după
în secţie din biurou în biurou, până mai strâns sufletul lui, şi pe care el toate probabilităţile, are să se răs­
ce se şi răvăşi dela o vreme. Des­ însuş o consideră de cea mai desă­ pândească şi să fie reprezentat şi
coperise pe semne prea multă liber­ vârşită operă a sa. Pe când trăiâ, gustat pretutindeni, unde se află pu­
tate în omul acesta, prea multă bătaie adeseori spuneâ, că l-ar dureâ foarte blic înţelegător. In privinţa aceasta nu
de joc faţă de muzica aceea conven­ mult, dacă şi-ar vedeâ, sau şi-ar şti cred, că mai poate încăpeâ îndoială.
ţională, care trece dela Donizetti reprezentată opera aceasta şi aiurea, Pe noi însă ne interesează altceva^