Page 7 - 1-2-1913

EPISCOPUL Dr. VALERIU TRAIAN FRENŢIU

de ALEXANDRU CIURA

Dieceza românească unită din Lugoj, după o
scurtă văduvie, a avut mângăerea, de a saluta în
fruntea sa, pe noul său mire şi ocrotitor, în persoana
S. Sale vicarul din Haţeg, fost protopop al Orăştiei.
E o dieceză tineră aceasta, în care, alături de
munca înaintaşilor, se recere o mână de fier şi un
cap luminat, pentru a conduce mai departe opera
binefăcătoare a luminii.
Noul arhiereu, căruia i s-a încredinţat această
dignitate, ia pe umerii săi şi o sarcină deosebit de
grea, ca toţi arhiereii noştri, cari au menirea sublimă
şi dificilă, de a conduce naia lui Hristos spre limanul
biruinţii.
Sunt vremuri aşa de grele acestea, prin care trece
neamul nostru românesc, şi, îndeosebi, biserica româ­
nească unită cu Roma.
Sunt vremuri de o extremă importanţă şi ceice
iau asupra-şi sarcina măreaţă de a cârmui naia prin
talazurile înfuriate, ce se zbuciumă în preajma ei, vor
şti, mai mult ca până acum, să-şi deâ seama de marea
rcsponzabilitate, ce apasă asupra mitrei aurite ; ma­
rea responzabilitate, cu care datoresc Judecătorului
de sus şi forului istoriei noastre bisericeşti.
Căci cârja pastorală şi coroana într’aurită nu
sunt destul de puternice pentru a salva activitatea
nimănui, care le-a stăpânit, fără a fi dat seamă de
toate îndatoririle, ce sunt strâns legate de aceste stră­
lucite insignii!

* *
Personalitatea noului episcop unit Valeriu al
Lugojului, pe care îl cunoaştem destul de aproape
din activitatea, ce a desvoltat-o în nemijlocita noastră
apropiere, ne dă toată asigurarea, că 'nădejdile ce
s-au legat de denumirea I. P. S. Sale, vor fi acoperite
pe deplin. Episcopul Dr. Valeriu Traian Fren\iu
Este în floarea vârstei — în anul al 37-lea
bărbat înzestrat cu înalte pregătiri ştiinţifice, preot sale, de adevărul Evangheliei, ce o vesteşte. Ei cer
zelos, cu un trecut curat şi bogat în zelul pentru ves­ o rază de lumină, o rază de credinţă mai intenzivă,
tirea cuvântului Evangheliei şi preamărirea cultului în haosul de îndoieli şi scepticism, ce ne învăluie de
dumnezeesc. Cât pentru sentimentele naţionale ale pretutindeni. Până mai ieri-alaltăieri, neamul nostru
noului arhiereu, nu avem de asemeni nici o îndoială; a fost ferit de miasmele ucigaşe, ce subminează te­
dovadă ne e trecutul lui şi creşterea la şcoalele meliile credinţii; cel puţin neamul nostru din această
româneşti din Blaj. ţară, căruia belşugul şi risipa nu i-au dat prilej să-şi
Sunt elementele de lipsă pentru ca un arhiereu, permită luxul de a imita alte popoare cel francez
la o vârstă aşa de frumoasă şi cu un zel apostolic de pildă în partea lor cea mai vulnerabilă : necre­
«tât de fervent să se ridice, treaptă de treaptă, nu dinţa. Probabil, că alte neamuri, cu altă forţă de re-
numai pe scara dignităţii, ci pe aceea a meritelor zistinţă, îşi pot permite, pentru un interval oarecare
adevărate, pe cari istoria noastră bisericească şi na­ acest lux, dar şi ele au regretat întotdeauna această
ţională le va însemna odată cu slove de aur, în risipă de energie şi după revoluţia franceză, ca şi
Analele sale. azi după izgonirea preoţimei s-aude tot mai
Ne transpunem în sufletul credincioşilor şi ana­ lămurit strigătul dureros : „înapoi, la biserică!“
lizăm multele nădejdi, ce se zbat acolo, cerând cu Noi, din darul lui Dumnezeu, nu suntem aşa de
tot mai mare stăruinţă : întruparea. Ei cer un părinte „avansaţi" încă. Dacă ar fi să examinăm însă mai cu
adevărat, un arhiereu pătruns până în adâncul inimii deamănuntul drojdia credinţii, ce a mai rămas în su-