Page 8 - 1-2-1913
P. 8
fieful cărturărimii noastre, ne-am alege cu o respec fJlaşlerea Salarii mior ului
tabilă cantitate de scepticism.
Cât pentru masele mari ale poporului mili - TRADUCERE -
oanele, cari muncesc şi rabdă cu credinţa în Cel de
sus nu putem spune, că credinţa lor ar fi tot aşa în Vitleem colo n oraş,
de statornic?, cum eră pe vremuri. In lipsa vestirii Dor miau visând locuitorii;
mai stăruitoare a cuvântului dumnezeesc, s-au ridicat Iar lângă turmă, pe imaş,
profeţi mincinoşi, cari au amăgit un mare număr al Stăteau de pază, treji, păstorii.
credincioşilor, cu rătăciri anabaptiste ; şi mrejile pri
mitoare ale socialiştilor-demagogi au început a pescui Şi’n miez de noaote dulce cânt
Din cer cu stele-a răsunat.
şi în valurile noastre turburi...
Preoţimea dela sate, îşi face, de sigur în cea Se rumenise cerul sfânt...
mai mare parte datoria de apostoli ai adevărului Păstorii s-au cutremurat.
evanghelic, dar dacă munca lor nu iese cu totul bi
Din slăvi un înger coborî:
ruitoare la suprafaţă, responzabilitatea nu cade numai
„Fiţi veseli“, îngerul le-a spus,
asupra lor, ci asupra celor ce stau în fruntea câr
„Plecaţi! şi’n staul veţi găsi
muirii, cari n-au luat toiagul puterii în mână pentru
„Pe craiul stelelor de sus".
a rămânea ţintuiţi pentru totdeaunea în tronul lor ar
hieresc, prezidând şedinţele, la masa verde...
Păstorii veseli în oraş,
Toiagul puterii, e în aceeaş vreme, toiagul pri
Spre staul, cu paşi iuţi porniră.
begiei pentru toţi arhiereii noştri, cari au datoria de
Şi-un prunc... aşa de drăgălaş...
a cunoaşte din imediata lor experienţă toate năcazu
Acolo n staul ei găsiră!
rile şi toate dorinţele credincioşilor, ce li s-au încre
dinţat spre păstorire.
* Nici leagăn moale, nici vr-un pat,
* * Doar fân mirositor pe jos...
E apoi duhul apostolic al arhiereilor; dragostea
Pe fân, în iesle sta culcat
lor de neam.
Micuţul prunc... Isus Christos.
Fără aceste două pietre scumpe, coroana lor
\
într’aurită nu va avea nici o strălucire. El, fiul Domnului şi craiu
Spiritul apostolic îi va ridica la acea evanghe
Al stelelor de farmec pline,
lică înălţime, despre care scris este : „Tot cel ce se umi
De-atunci cu drag la noi, din raiu,
leşte, înălţâ-se-va.“ Ei vor vedea în cel din urmă preot
în fiecare iarnă vine!
dela sate un frate în Hristos, un tovarăş în munca
P. DULFU
dificilă şi măreaţă a mântuirii sufletelor; şi în cel din
urmă credincios, vor vedea un suflet, un suflet alcă
tuit după chipul şi asămănarea Iui Dumnezeu; un
suflet ce aşteaptă hrană, pentru a se ridica din ne
gurile întunerecului şi ale păcatului, spre lumină şi
vieaţă nouă...
Dragostea de neam, le va aduce aminte de
obârşia luminoasă a acestui neam fără noroc; de
seria lungă de ispăşiri şi suferinţe, prin cari a tre
buit să treacă, până aci.
Le aduce aminte de stipendiile şi prescura ro
mânească, cu cari au crescut, din sudoarea acestui
neam, stăpânitor al lumii, pe vremuri...
Şi nu vor face nici cel mai mic pas, care să
nu conglăsuiască întru toate, cu interesele cele mai
vitale ale neamului, ce i-a crescut şi le-a dat în
mână cârja arhierească, punând pe capul lor cunună
de peatră scumpă...
*
* *
Nu mă îndoesc nici o clipă, că toate aceste
nădejdi se vor realiza,"cu denumirea noului episcop
Valeriu Traian al Lugojului.
De aceea îl salut, cu dragoste, dorindu-i]din suflet:
— Mulţi ani, energie şi izbândă!
Cei trei crai dela răsărit. Frescă de Giotto în Capella dell’Arena
O O O din Padua.