Page 11 - 1913-03
P. 11

Comandanţii  flotei  internaţionale  din  naintea  Constantinopolului.  Cu  privire  la  situaţia  estrcm  de  grea  din  Balcani,
              statele  europene  s-au  decis,  ca  să  ceară  unanim  Turciei  terminarea  războiului,  cedând  aliaţilor  învingători  Adrianopo-
              lul şi insulele pe cari le pretind aceştia. La caz că Turcia va refuză să împlinească această cerere, flota internaţională
                                         va face înaintea Constantinopolului o mare demonstraţie.

              Au  venit,  toţi  din  ei,  rând  pe  rând  s-o  vadă,  a-   mâhnire.  A  văzut  că  plânsul  nu-i  aduce  nici  un  folos,
         fară  de  cel  ce  făgăduise  50  de  franci  pe  lună.  Da,   şi  apoi,  găsi  că  prin  atâţia  prietini  au  fost  şi  de  treabă,
         cum  veneau  aşa  plecau.  Nu  stăteau  mult,  unu  că  are   că s-a întâlnit cu ei şi a poftit-o la dânşii.
         treabă,  altu  că-1  aşteaptă  nevasta,  altu  că  are  nişte   Şi  într’o  duminecă  şi-a  luat  inima  în  dinţi  şi  s-a
          afaceri.  Şi  femeile  au  venit  şi  toate  au  plâns  cu  vă­  dus  la  cuconu  Iorgu,  ^care  s-a  arătat  tare  bine  voitor
          duva,  amintirea  lui  nea  Nicu,  nu  că  le  durea,  ci  unele,   pentru  întâiaş  dată.  In  altă  duminecă  s-a  dus  la  nea
          plângeau  fără  să  ştie  de  ce,  altele  că-şi  aminteau  că  şi   Iancu,  vărul  răposatului.  Dar  încetul  cu  încetul,  mai
          ele  într’o  zi  pot  să  rămână  văduve,  şi  că  şi  ele  au  să   ales  femeile,  i-au  dat  a  înţelege  că  nu  mai  face  de  ei,
         fie  despuiate  de  aceleaşi  bunuri,  şi  fiecare  o  ispiteau   că  şi  ei  îs  năcăjiţi,  şi  deci,  ar  fi  mai  bine  să  se  măr­
          cum  trăeşte,  şi  când  le  spuse  că  a  dat  drumul  la  sluj­  ginească  într’atâta,  cât  a  rămas:  o  femee  singură,  acolo
          nică,  la  bucătăreasă,  că  pensia  ei  se  strânge  la  30—40   în  cocioaba  de  mahala,  unde  se  găseşte,  şi  cu  lacrimile
          de  franci  pe  lună,  că  nu  poate  scoate  banii  împrumu­  în ochi şi la rugăciunea de sară şi cea de dimineaţă.
          taţi,  că  mănâncă  acolo  ce  găseşte,  o  ciorbă  şi  mân­
          care, toate au strâmbat nasul.
               Biata  femee,  se  aşteptâ  să-i  zică:  „Vaai,  da  lasă,   (9iwănt*
          că  te  ajutăm  noi,  până  ţi-i  scoate  banii.  Iţi  dăm  noi
          ceva împrumut"; ori: „Vino în cutare zi la masă la noi",   „Senin!.. Lumină!.. Raze şi Culori!..“
               Cuconu  Iorgu  cu  nevasta,  singur,  a  poftit-o  odată,   De-atăta are parte un poet
          ca  în  fiecare  duminecă  să  vie  să  iee  dejunul  cu  ei,  şi   Crescut în lumea dragului Şiret
          că le-ar face mare plăcere.                               Apioape de pădure şi de florii..
               Şi  au  venit  prietinii,  unii  care  au  venit  odată,
          n-au  mai  venit  a  doua  oară,  cei  ce  au  venit  de  două   „Eşti albul rug ce mbrăţişă păduri?“
          ori,  n-au  mai  venit  a  treia  oară,  şi  tot  aşa,  dar  în   Cum nu ştiam?.. Şi astăzi e târziu.
          schimb  s-a  întâlnit  cu  ei  pe  stradă,  şi  ei  s-au  desvi-   Aş fi cules toţi rugii din trecut,
          novăţit  că-s  ocupaţi,  că  au  fost  bolnavi,  că  le-au  fost   Aşa, cu spini, la piept i-aş fi ţinut,
          femeile  bolnave,  mă  rog  năcazuri,  dar  să  poftească  ea   Cum nu ştiam şi plâng acum când ştiu.
          pe  la  dânşii  ori  şi  când:  sara  şi  în  toate  duminecile
          şi sărbătorile.                                            „Aprinzi corola roză din răsuri?“
               Şi  în  felul  ăsta,  dintr’atâţia  prietini  ce  au  petre­  Răsura unde cântă ciocârlii!..
          cut  şi  râs  în  casa  lui  „Nea  Nicu",  în  timp  de  un  an,   O luncă plină de răsuri avem.
          cu  închiderea  ochilor  lui  „Nea  Nicu"  nu  s-a  mai  vă­  Să vii s'aprinzi corola să vedem
          zut  unul  şi  astfel  cum  se  strecoară  o  noapte  după  o   Şi noi văpaia din răsuri. Să vii!..
          zi,  aşa  şi  uitarea  se  aşternu  peste  casa  văduvă  a  ră­
          posatului boer Nicu Dornescu.                              „în româniţă eşti o sărutare?“
               Moşia  s-a  vândut  de  creditori,  şi  biata  femee  nu
          s-a  ales  decât  cu  10.000  lei  bani  buni,  cu  casele  da­  Un braţ de româniţi am să culeg
          toare  la  credit  10.000  de  lei  şi  cu  o  pensie  de  40  lei   Din lumea plină de parfum şi floii,
          pe  lună,  din  pensia  de  150  de  franci,  ce  o  primea  cu­  Să le sărut de mii şi mii de ori,
          conu  Nicu  pentru  slujba  de  judecător  ce  o  avusese.   Din sărutare să te înţeleg.
          Ceea ce o sili să se mute în o bojdeucă la mahala.         * Răspuns poet ei Natalia Negru, la poezia „Cântecul
               Golul  ăsta  în  jurul  ei,  îi  umplu  sufletul  de  adâncă  poetei“ publicată în „Flacăra“ Nr. 4. anul II.

                                                                                                                    43
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16