Page 11 - 1913-03
P. 11
Comandanţii flotei internaţionale din naintea Constantinopolului. Cu privire la situaţia estrcm de grea din Balcani,
statele europene s-au decis, ca să ceară unanim Turciei terminarea războiului, cedând aliaţilor învingători Adrianopo-
lul şi insulele pe cari le pretind aceştia. La caz că Turcia va refuză să împlinească această cerere, flota internaţională
va face înaintea Constantinopolului o mare demonstraţie.
Au venit, toţi din ei, rând pe rând s-o vadă, a- mâhnire. A văzut că plânsul nu-i aduce nici un folos,
fară de cel ce făgăduise 50 de franci pe lună. Da, şi apoi, găsi că prin atâţia prietini au fost şi de treabă,
cum veneau aşa plecau. Nu stăteau mult, unu că are că s-a întâlnit cu ei şi a poftit-o la dânşii.
treabă, altu că-1 aşteaptă nevasta, altu că are nişte Şi într’o duminecă şi-a luat inima în dinţi şi s-a
afaceri. Şi femeile au venit şi toate au plâns cu vă dus la cuconu Iorgu, ^care s-a arătat tare bine voitor
duva, amintirea lui nea Nicu, nu că le durea, ci unele, pentru întâiaş dată. In altă duminecă s-a dus la nea
plângeau fără să ştie de ce, altele că-şi aminteau că şi Iancu, vărul răposatului. Dar încetul cu încetul, mai
ele într’o zi pot să rămână văduve, şi că şi ele au să ales femeile, i-au dat a înţelege că nu mai face de ei,
fie despuiate de aceleaşi bunuri, şi fiecare o ispiteau că şi ei îs năcăjiţi, şi deci, ar fi mai bine să se măr
cum trăeşte, şi când le spuse că a dat drumul la sluj ginească într’atâta, cât a rămas: o femee singură, acolo
nică, la bucătăreasă, că pensia ei se strânge la 30—40 în cocioaba de mahala, unde se găseşte, şi cu lacrimile
de franci pe lună, că nu poate scoate banii împrumu în ochi şi la rugăciunea de sară şi cea de dimineaţă.
taţi, că mănâncă acolo ce găseşte, o ciorbă şi mân
care, toate au strâmbat nasul.
Biata femee, se aşteptâ să-i zică: „Vaai, da lasă, (9iwănt*
că te ajutăm noi, până ţi-i scoate banii. Iţi dăm noi
ceva împrumut"; ori: „Vino în cutare zi la masă la noi", „Senin!.. Lumină!.. Raze şi Culori!..“
Cuconu Iorgu cu nevasta, singur, a poftit-o odată, De-atăta are parte un poet
ca în fiecare duminecă să vie să iee dejunul cu ei, şi Crescut în lumea dragului Şiret
că le-ar face mare plăcere. Apioape de pădure şi de florii..
Şi au venit prietinii, unii care au venit odată,
n-au mai venit a doua oară, cei ce au venit de două „Eşti albul rug ce mbrăţişă păduri?“
ori, n-au mai venit a treia oară, şi tot aşa, dar în Cum nu ştiam?.. Şi astăzi e târziu.
schimb s-a întâlnit cu ei pe stradă, şi ei s-au desvi- Aş fi cules toţi rugii din trecut,
novăţit că-s ocupaţi, că au fost bolnavi, că le-au fost Aşa, cu spini, la piept i-aş fi ţinut,
femeile bolnave, mă rog năcazuri, dar să poftească ea Cum nu ştiam şi plâng acum când ştiu.
pe la dânşii ori şi când: sara şi în toate duminecile
şi sărbătorile. „Aprinzi corola roză din răsuri?“
Şi în felul ăsta, dintr’atâţia prietini ce au petre Răsura unde cântă ciocârlii!..
cut şi râs în casa lui „Nea Nicu", în timp de un an, O luncă plină de răsuri avem.
cu închiderea ochilor lui „Nea Nicu" nu s-a mai vă Să vii s'aprinzi corola să vedem
zut unul şi astfel cum se strecoară o noapte după o Şi noi văpaia din răsuri. Să vii!..
zi, aşa şi uitarea se aşternu peste casa văduvă a ră
posatului boer Nicu Dornescu. „în româniţă eşti o sărutare?“
Moşia s-a vândut de creditori, şi biata femee nu
s-a ales decât cu 10.000 lei bani buni, cu casele da Un braţ de româniţi am să culeg
toare la credit 10.000 de lei şi cu o pensie de 40 lei Din lumea plină de parfum şi floii,
pe lună, din pensia de 150 de franci, ce o primea cu Să le sărut de mii şi mii de ori,
conu Nicu pentru slujba de judecător ce o avusese. Din sărutare să te înţeleg.
Ceea ce o sili să se mute în o bojdeucă la mahala. * Răspuns poet ei Natalia Negru, la poezia „Cântecul
Golul ăsta în jurul ei, îi umplu sufletul de adâncă poetei“ publicată în „Flacăra“ Nr. 4. anul II.
43