Page 9 - 1913-03
P. 9

Nea  Iancu,  un  boer  gras,  roşcovan  şi  cu  mustaţa  gal-   dată  cu  înserarea,  prinseră  a  sosi,  doi  câte  doi,  veseli
       bănă,  cu  soţia  uscăţivă,  cu  nasul  ca  făcut  din  lut  şi   şi nemâncaţi, anume, să se poată ghiftui.
       cu  faţa  pişcată  de  vărsat,  prietini  din  copilărie,  doi  fe­  Stăpânul  de  casă,  cuconu  Nicu,  îmbrăcat  în  jachet
       ciori,  directori  de  serviciu  la  nişte  ministere,  cu  ne­  şi  cu  pantaloni  vărgaţi,  şedeâ  în  uşa  salonului,  şi  cum
       vestele.  Un  nepot  cu  soţia  şi  cu  tatăl  nepotului,  şi  cu   slujnica  se  ducea  să  deschidă,  el  le  săreâ  înainte  şi  îi
       cumnatul  nepotului  şi  cu  soacra  nepotului,  oameni  a-   sărută,  pe  când  femeile  şi  bărbaţii  abea  intrau  pe  uşă
       leşi,  care  când  intrau,  femei,  bărbaţi,  dădeau  lui  cu-   şi  glăsuiau,  cei  mai  tineri:  „La  mulţi  ani,  nene  Nicule".
       conu  Nicu,  un  respect  de  străbun,  şi  săreau  cu  toţii   Cei  mai  bătrâni:  „La  mulţi  ani,  Nicule.  La  mulţi  ani,
       când  era  vorba  să-l  îndatoreze.  Şi  toţi  îl  chemau,  tri­  scumpul nostru prietin". Copiii: „La mulţi ani tată".
       miteau  trăsurile  de-1  aduceau.  Nu  eră  zi  a  lor,  naştere,   —  Să  trăiţi!  Să  trăiţi!"  le  răspundeâ  el,  cu  glasul
       botez,  cununie,  ca  „Nenea  Nicu"  să  nu  fie  acolo,  să   muiat în duioşie. Şi ţoc! ţoc! răsunau sărutările.
       făceâ  prăpădu  pământului,  şi  plângeau  cu  lacrimi  de
       bucurie,  când  îl  vedeau  pe  uşă;  iar  zilele  de  sărbători   Rând  pe  rând,  canapelele  şi  scaunele  se  cuprin-
       toţi  erau  poftiţi  la  cuconu  Nicu.  Aducea  din  vreme  un   seră  de  prietini,  iar  salonul,  de  vorbă  şi  fum  de  tutun.
       butoi  cu  vin,  tăia  doi  porci,  şi  pregătea  paturi  şi  sal­  Şi  atâtea  întrebări:  „Ce  mai  faci,  nene  Nicule?  Cum
                                                             te simţi dumneata? Mă bucur, că eşti sănătos!"
       tele,  şi  unii  chiar  şi  dormeau  la  cuconu  Nicu,  cari  erau
       de departe.                                                Iar  în  marele  antreu,  se  întindea  o  masă  cât  zi­
            in  anul  ăsta,  când  povestesc,  sărbătoarea  avu  o   lele,  cu  o  faţă  albă  ca  zăpada,  şi  un  tişlaifăr  la  mijloc,
       înfăţişare  mai  măreaţă,  prin  venirea  maiorului  Aureliu,   pe  care  soseau  tacâmurile.  Câţiva  lăutari  aşteptau,  plini
       că  erâ  cumnat  cu  unul  din  băeţii  lui  Nea  Nicu,  şi  care   de  frig,  în  bucătărie,  o  vorbă  să  înceapă  a  zice,  iar
       maior  aveâ  o  fată  foarte  frumoasă,  măritată  după  un   uşile: tranc! tranc!
       căpitan  la  pensie.  Toţi  trăiau  în  provincie.  Nu  se  vă­  Iar  când  boerul  se  uită  şi  văzând  că  toţi  îs  în
       zuseră  dela  nunta  băetului,  cel  mai  mare,  Ionică,  care   păr,  porunci  vin  şi  pahare  şi  să  vie  lăutarii,  care  şi  so­
       ţineâ  pe  sora  a  şaptea  a  nevestei  maiorului,  şi  de  cu   siră  cu  pas  îndesat  şi  îngheţoşaţi  de  umilinţă,  cum  e
       toamnă  el  se  îmbolnăvi  şi  veni  la  operaţie,  la  Bucu­  treaba  ţiganului  şi,  cu  capetele  plecate,  luară  loc  în
       reşti,  şi  eşise  din  spital  sănătos,  cu  o  săptămână  înain­  fundul  antreului,  unii  cu  ochii  speriaţi  pe  portrete,  alţii
       tea  Crăciunului,  şi  după  stăruinţa  familiei,  rămaseră  să   cu  ochii  ţintă  spre  fiecare  boer,  care  plictisiţi  de  vorba
       petreacă  sf.  sărbători  cu  toţii.  Cuconu  Nicu,  tot  inimă   goală,  ba  poate  şi  de  unele  mutre,  mai  eşeau  prin  an­
       bună,  şi  cucoana  Elena  le  deschise  casa,  dându-le  şi   treu,  răsgâindu-şi  şi  ei  ochii  pe  cadrele  din  pereţi,  ori
       două  odăi  să  stea,  şi  de  bucurie,  că  maiorul  s-a  făcut   cătând  cu  poftă  spre  masa  împărătească  ce-i  aşteptă
       bine,  ţineâ  cuconu  Nicu  şi  ceialalţi,  să  sărbătorească   din clipă în clipă.
       sf.  zile  în  chip  deosebit.  Au  petrecut  sărbătorile  Cră­  „Au  venit  lăutari?"  întrebă  cuconu  Nicu,  eşind
       ciunului  minunat,  cum  numai  cei  vechi  ştiau  a  petrece.   în uşa salonului. Ţiganii se închinară, iar el le porunci:
       Acum  voiau  să  facă  şi  revelionul,  un  revelion  să  nu   „Ia  treci  ici  Costache".  Şi  le  arătă  un  loc,  la  in­
       fie  altul;  s-au  poruncit  sticle  cu  şampanie,  torturi  dela   trarea în salon.
       Capşa,  liqueruri  fine,  şi  a  trimis  să  i  se  aducă  cei   Ţiganii  luară  loc  cu  diblele  subsuoară,  după  care
       mai  buni  lăutari.  Toate  odăile  erau  luminate  cu  mai   începură a le clincăni.
       multe  lămpi,  antreul,  afară,  pusese  două  felinare,  să  se   „Aşa,  glăsui  boerul,  ia  să-mi  zici,  Costache,  cân­
       vadă,  salonul  se  pregăti  pentru  joc,  iar  mosafirii  de-o-  tecul cela vechiu al meu".






































             Trimişii statelor balcanice aliate în conforenţa de pace dela Londra, care s-a sfârşit fără să aducă pacea aşteptată •
                                                     în războiul balcanic.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14