Page 10 - 1913-04

că oamenii cei răi erau mai mulţi decât oamenii săi. Acum a venit vremea să le răsplătim.
Iar împotriva unui număr de oameni mai mare e greu Mijlocul de a învinge pe duşmani este găsit.
de luptat, asta o ştiţi şi voi copii, când sunteţi doi şi Sunt luntrile, a căror construire am învăţat’o dela
vin alţi patru şi vor să vă bată. Săgeata apei. Cu ajutorul lor vom duce la îndeplinire
Atunci te poţi ajută mai întotdeauna numai cu o un plan şiret.
şiretenie. Regele stătu acum pe gânduri, ce şiretlic ar Căci trebue să alergăm la şiretenie, de oarece
putea întrebuinţâ pentru a nimici pe oamenii cei răi. la luptă făţişă suntem prea slabi. Faţă cu animalele
Nu-i veniâ însă nici un gând bun şi, fiindcă nu-i sălbatece este îndreptăţită şiretenia. Aşadar şi faţă
da nimic în gând, întrebă din întâmplare pe tânărul de oamenii răi şiretenia este o armă îngăduită. Pe oa­
nostru prieten: menii răi îi despreţuim deopotrivă ca pe animalele săl­
Tinere prietene ne-ai spus că te chiamă Săgeata batece. Ei bine, ascultaţi planul meu!
apei. Dar de ce te chiamă Săgeata apei? Noi cunoaş­ Vom lovi pe oamenii cei răi din două părţi, din
tem numai săgeata care sboară prin văzduh. Dar nu faţă şi din spate. O parte din călăreţii noştri vor că­
cunoaştem nici o săgeată, care să fugă prin apă, afară lări în susul râului până acolo unde râul e aşa de în­
de peşti; peştii ce e drept, umblă câteodată prin gust încât se poate sări pe malul celălalt. Atunci îl vor
apă iute ca săgeata. Dar tu nu eşti peşte, căci tu nu sări şi vor călări spre satul oamenilor celor răi. Aceştia
eşti mut ca peştii. Aşa dar vorbeşte şi spune-ne de ce le vor eşi cu toţii înainte. In acelaş timp însă cealaltă
te chiamă „Săgeata apei“ ? parte a oamenilor noştri trec râul cu luntrile şi năvă­
Atunci tânărul răspunse: lesc în satul părăsit al oamenilor celor răi şi îi dau foc.
Săgeata apei mi-au zis băeţii şi fetele din ţara Atunci oamenii cei răi vor crede că au năvălit în ţara
mea, fiindcă înotam în apă repede ca un peşte. lor şi alţi duşmani afară de noi şi vor fugi fiindcă se
Cum, zise regele mirat, poţi să înnoţi? Nimeni din­ tem să nu fie apucaţi din două părţi. Atunci vom liberă
tre noi nu poate înnotâ. Trebue să ne înve^ şi pe noi, pe tatăl, pe mama, pe sora şi pe compatrioţii lui
cum e înotatul. Săgeata apei, le vom da arme şi îi vom luâ cu noi în
Bucuros, răspunse Săgeata apei. Dacă vrei, pot luntri. Apoi călăreţii noştri vor fi trecuţi cu luntrile
să-ţi arăt şi mai mult, ca mulţumire că oamenii tăi m’au peste râu înapoi şi vor călări spre casă, pe când lun­
primit aşa de prieteneşte. Eu ştiu nu numai să înnot trile vor veni pe apă. Atunci vom face o mare sărbă­
dar şi să merg cu luntrea. toare de izbândă şi ne vom bucura că am pedepsit odată
Poţi să mergi cu luntrea ? zise regele. Luntre, ce pe oamenii cei răi pentru faptele lor cele crude.
este asta? Aşaceva n’am văzut, nici n’am auzit vr’odată Astfel vorbi regele şi aşa se şi făcu.
până acum. A doua zi dimineaţa, călăreţii regelui îşi luară
Atunci Săgeata apei zise: Dă-mi douăzeci de oa­ suliţele cu vârfurile de piatră şi securile de peatră şi
meni şi fiecare să-şi iee securea de preatră şi până merseră călare în susul apei în toată ziua şi toată noap­
mâne sară vom face o luntre. tea şi încă o zi. Atunci ajunseră Ia un loc unde râul
Şi regele dădu tânărului douăzeci de oameni, fie­ erâ îngust de tot, aşa încât se puteâ sări călare. Călăre­
care îşi luă securea şi se duseră în pădurea învecinată. ţii regelui săriră peste râu şi merseră călare din nou
Acolo doborîră un copac frumos şi drept, tăiară în josul apei spre locul unde locuiau oamenii cei răi.
rădăcinile şi crengile şi apoi, Săgeata apei spuse oa­ Când aflară oamenii cei răi că vin călăreţii regelui, îşi
menilor să scobească copacul cu securile. luară suliţele cu vârfurile de piatră şi securile de piatră
Şi aşa lucrară două zile şi copacul fu scobit şi şi eşiră cu toţii călare întru întâmpinarea călăreţilor rege­
tăiat frumos, mult mai frumos decât jumătatea cea de lui, îi luară în bătae de joc şi se lăudară că vor ucide
salcie în care Săgeata apei învăţase întâi să meargă cu pe toţi oamenii regelui şi-i vor aruncă în râu. In vremea
luntrea. aceasta însă ei nu băgară de seamă ce să întâmplă la
Apoi traseră arborele în apă şi Săgeata apei se spatele lor.
sui înlăuntru şi luă o lopată pe care o cioplise în vremea
asta şi vâsli cu luntrea cea noauă pe apă în sus. Iar Săgeata apei adică, trecuse râul cu ceilalţi oa­
regele şi oamenii săi se minunară mult şi apoi se bu­ meni ai regelui pe cele douăzeci de luntri. Apoi oame­
curară că acum vor învăţă şi ei acest meşteşug. Regele nii săi eşiră pe mal şi se furişaseră prin pădure până
dădu Iui Săgeata apei în dar o suliţă frumoasă cu un în satul oamenilor celor răi.
vârf ascuţit de peatră şi zise că soarele răsărise şi apu- Când oamenii cei răi se depărtară călare, Să­
sese de cinsprezece ori până când lancea fu gata. In geata apei pătrunse împreună cu oamenii regelui în sat,
schimb Săgeata apei trebuia să facă acum mai multe liberă pe cei prinşi şi pe tatăl, pe mama şi pe sora lui,
luntri. o»
Şi Săgeata apei făcu cu ajutorul oamenilor celor
buni încă douăzeci de luntri. De o sută de ori răsări
soarele pe cer şi de o sută de ori se ascunse după
copacii pădurii.
Când apuse pentru a suta oară, cele douăzeci de
luntri fură gata. Fiecare luntre aveâ patru locuri de
vâslaşi şi patru vâsle.
Atunci oamenii regelui făcură o sărbătoare mare,
mâncară şi jucară toată ziua şi când erau mai veseli,
se sculă regele şi spuse oamenilor săi următoarele:
Oamenii cei răi de dincolo de râu ne-au lovit
acum câtva timp, în timpul nopţei. I-am alungat, dar
n’am putut să-i pedepsim fiindcă nu eram destul de
mulţi pentru a lovi pe oamenii cei răi în ţara lor. <
Prietenul nostru Săgeata apei şi părinţii săi dea- Din minunile naturii; O capră, care nu are numai două
semenea au îndurat multe rele dela oamenii cei răi. picioare.