Page 15 - 1913-04

Poincare refuză finanţele şi luă ins­ Nu voiu ascultă... că nu va ascultă întru toate de băr­
trucţia publică, socotind ca o mai bat. Şi par’că totuş ar fi ascultat.
mare cinste pentru el să fie — la Simt în sufletul meu o dorinţă O, de sigur ar fi ascultat. Femeea,
vârsta de 32 de ani^ — şeful învă­ aşa de mare, să stau niţel de vorbă care spune lucrul acesta în clipa cu­
ţământului francez. In al doilea ca­ cu fiinţa aceea, care a cutezat să nuniei sale, în faţa preotului, nu
binet Dupuy — după căderea lui spună în clipa cununiei ei preotului, poate fi decât o fiinţă ascultătoare.
Casimir Perier —el primi şi finanţele. că nu va ascultă întru toate de Pe ea a îndemnat-o să facă decla­
Ca ministru al acestui departa­ bărbat. Nu va asculta, nu, cu nici raţia aceasta numai teama, că n-o
ment aduse proectul —devenit lege un preţ... să poată ascultă poate întru toate
mai târziu — al reformei taxelor pe întâmplarea s-a petrecut într’un de bărbat. Şi fiindcă o presupunea
moşteniri, care deschise calea impo­ orăşel din America. Se serba nunta aceasta, a ţinut s’o spună şi în faţa
zitului progresiv. unei fete sărace, pe care un tânăr preotului şi în faţa Celui de sus...
Sub Ribot, Poincare trecu pen­ bogat voiâ să şi-o înlănţuie de viaţa Cu cât e mai de preţuit fiinţa
tru a doua oară la instrucţia pu­ sa pământeană si să o facă părtaşă aceasta, ca atâtea altele, cari n-au
blică, unde realiză diferite reforme bunurilor sale trecătoare. Cununiei în preajma cununiei lor decât cu­
şi ţinu şi o serie de importante dis­ îi premersese o dragoste zbuciumată vinte dulci pentru mirele ales, iar
cursuri în diferite ocazii solemne, şi plină de piedeci, căci părinţii bă­ după cununie nu mai ţin decât aşa
dintre cari au rămas memorabile iatului nu şi-au dat până în clipa de puţin la făgăduinţa făcută. Căci
discursurile ţinute la centenarul şcoa- din urmă învoirea la această căsă­ aproape nu există femee, care să nu
lei normale, la centenarul institutu­ torie. Ei aveau legături cu societa­ facă ceva împotriva voinţei bărba­
lui Franţei, la banchetul în onoarea tea înaltă, şi fiului lor îi doreau po­ tului lor — cu toate că i-au promis
lui Edmond Goncourt, la înmormân­ trivit nivelului social al lor, o ne­ acestuia aşa de solemn în faţa alta­
tarea lui Pasteur, etc. vastă bogată, din lumea celor cu rului, supunere şi credinţă.
După căderea cabinetului Ribot, influinţă. La urmă însă, de încăpă- Americana aceasta n-a promis,
Poincare fu ales vice-preşedinte al ţinarea băiatului s-au sfărâmat îm­ fiindcă a înţeles, câtă absurditate e
Camerei. De astădată el reluă şi ad­ potrivirile părinţilor şi ’n clipa din în porunca aceasta. N-a promis su­
vocatura şi cum devenise celebru, urmă şi-au dat învoirea. Fata a sărutat punere şi ascultare desăvârşită, fiind
nu mai simţi greutăţile dela început. pe socrii viitori şi lucrurile păreau a că ştia, că aceasta nu-i posibil în
Ca advocat am avut prilejul să-l se apropia de o rezolvare din cele viaţă... Şi cu toate că n-a promis,
vedem şi noi Românii, în Bucu­ mai fericite. La urma urmelor se sau poate tocmai fiindcă n-a pro­
reşti, unde Poincare a pledat pentru gândeau şi americanii bătrâni, că mis, ar fi fost poate una dintre
Hallier, în celebrul proces în faţa iubirea încă e ceva, şi dacă avere şi cele mâi ascultătoare şi mai bune
tribunalului de arbitri. Atunci el nu are viitoarea lor noră, are cel soţii. Ar fi fost aşa, fiindcă erâ
şi-a permis o expresie puţin măgu­ puţin hărnicie, frumseţă şi dragoste! cuminte şi erâ dreaptă...
litoare la adresa R o m â n i e i , dar Şi acestea încă valorează de multe Eu, — eu aş fi căzut la picioa­
şi-a atras o replică foarte aspră din ori atâta, cât o zestre bună... rele fiinţei aceleia, i-aş fi căzut la
partea defunctului Gh. Panu care Şi aşa lucrurile s-au netezit şi picioare, i-aş fi sărutat mânuţa şi-aş
pleda pentru statul român şi care toate păreau a fi cât se poate de fi mulţămit celui de sus, că bună
l-a silit să-şi ceară scuză. bune. Dar în minutul din urmă, în parte mi-a dat.
In timpul afacerei Dreyfus, Poin­ clipa aceea, când preotul grav şi Radu Mărgean.
care a avut o atitudine şovăitoare. serios căută să ceară binecuvânta­ *
Chemat de Loubet să formeze rea cerului pe cei doui îndrăgostiţi, Scoarţe pentru (sosinzeana.
cabinetul, care aveâ să hotărască s-a întâmplat ceva, ce a nimicit toată
revizuirea procesului, Poincare s-a fericirea aceasta, şi întreg norocul Abonaţii noştri, cari doresc să
eschivat, lăsând locul lui Waldeck- nouei căsnicii. întrebată de preot, aibă scoarţe pentru revistă, sunt ru­
Rousseau. fata a spus, că ea nu are să asculte gaţi să binevoiască a ne trimite cu
Sub Combes, când s-a făcut des­ întru toate de bărbat. reînoirea abonamentului deodată 2
părţirea bisericei de stat, Poincare Nuntaşii s-au privit miraţi, pă­ cor. 20 fii. Scoarţele se vor comandă
iarăş a avut o atitudine şovăitoare. rinţii mirelui au început să murmure numai pentru acei abonaţi, caii ne
In 1908 a fost ales, cu unanimi­ şi sfârşitul a fost tragic: cununia nu trimit preţul lor până la sfârşitul lui
tate, senator al departamentului s-a făcut. Ianuarie. Scoarţele se vor espediă
Maas. A făcut parte din cabinetul * în luna Febiuarie, franco.
Sarrien, alături de Clemenceau, dar Şi acum nu ştiu de ce îmi vine O O O
a refuzat, apoi, să între şi Jn cabi­ mie să cunosc pe fiinţa aceasta, care
netul acestuia din urmă. In 1911, a cutezat să spuie tocmai în clipa Cărţi primite la Redacţie:
după căderea lui Monnis, fu însăr­ cununiei sale: că nu va asculta în­ G. T. N. Varone: Printre streini. Pre­
cinat să formeze ministerul şi formă tru toate de bărbat. îmi vine s-o ţul 50 bani
unul în adevăr mare: din el făceau cunosc, să-i sărut mânuţa plăpândă Dr. O. Ghibu. Anuar pedagogic. Preţul
parte doi foşti prim-ministri — Bour- şi să mă închin ei. Eu îmi închipui cor. 2'50
Bucura Dumbravă: Pandurul, roman.
geois şi Briand — iar toţi ceilalţi fiinţa aceasta aşa de bună, aşa de Preţul cor. 3.
membri ai cabinetului Poincare a cuminte şi aşa de nefăţărită şi de Convorbiri ştiinţificd şi filosofice, re­
fost realizarea reprezentării propor­ dreaptă, cum mai bun, mai cuminte vistă. Abonamentul’ 4 lei pe an.
ţionale, pentru care democraţia fran­ şi mai drag, nu-mi pot închipui. In
ceză luptă de zeci de ani. Princi­ clipa aceea solemnă, când simţeâ Rugăm cu toată stăruinţa
palul sprijin l-a avut din partea de­ pogorându-se deasupra ei fericirea pe onoraţii noştri abonaţi, să
putaţilor socialişti, înfrunte cu Jaures. aceea atât de mult visată, ea a ţi­ binevoiască a-şi reînoi din vre­
Poincare este şi membru al a- nut să nu fie făţărită, să nu fie ne­
cademiei franceze, în care a întrat dreaptă şi să spună adevărul. Căci me abonamentele, ca revista să
în 1909. a spus adevărul, când a declarat, nu li se sisteze.