Page 3 - 1913-04
P. 3
CEL DINTÂI AUTOR LAPON cutate de el însuş, prin care caută să-şi complecteze
studiul si să dea cetitorului o mai clară idee a celor
y
expuse de dânsui. Sunt desenuri candide, dar aşa de
Marele explorator Amundsen se află la Paris,
unde populaţia îl sărbătoreşte, saloanele îi fac recep gingaşe în candoarea lor! Ele înfăţişează scene din
ţii strălucite iar Societatea geografică, sub preşidenţia vieaţa laponă, după cum puteţi judecă din cele două
reproduceri cari însoţesc această măruntă dare de
prinţului Roland Bonaparte, i-au ascultat conferenţele
seamă, şi ele sunt cea dintâi încercare de pictură
ca un profund interes şi cu zgomotoase aclamaţiuni.
mai serioasă, ce s-a făcut vreodată de poporul lapon.
Şi Parisul e pentru câtva timp curios de mările înghe
ţate ale polului, de eschimoşi şi de cânii lor. S-a vor Fără de voe mă gândesc acum la noi, la noi
bit mult zilele acestea şi de „Cartea Laponului" apă cei de rasa albă, la noi civilizaţii, la noi europenii,
rută, pentru întâia oară într’o limbă civilizată, la Frank- la noi cei intoxicaţi de artă şi de literatură, de mai
furt, în editura lui Riitten şi Loeving. multeori milenară, pe care am moştenit-o, în care su
fletul omenesc se restrânge în atâtea feluri, sub înrâu
O carte senzaţională. Ea este scrisă de laponul
rirea atâtor epoci, atâtor credinţe, atâtor idei, din care
Turi, care este cel dintâi scriitor lapon, cel dintâi ar
tist al acestei rase aşa de îndepărtate, aşa de stator răsar atâtea zbuciume, atâtea patimi, atâtea încercări
nică regiunilor pe cari le locueşte. Dl (?) J. Turi e de a atinge intangibilul, mă gândesc la noi, aşa de
aşadar, cel dintâi lapon, care cu ajutorul unor semne bătrâni, aşa de împovăraţi de experienţele lăsate de
cei cari au trăit, s-au zbătut, au dispărut din aceste
negre asvârhte pe o suprafaţă albă, a făcut parte ce
lorlalţi de gândurile, de observaţiunile, de sentimen locuri şi a căror linie sufletească întretăiată de atâ
tele lui. tea incidente ale atâtor rase, noi o continuăm totuş,
fiindcă structura noastră morală este în esenţă aceeaş
Si sunt asa de naive, asa de mişcător de naive,
ca a acelora cari ne-au lăsat o aşa de grea succe
manifestările sufleteşti ale autorului lapon! îmi închi-
siune sufletească şi spirituală. De altă parte, cartea
puesc — şi aş fi aşa de curios să le cunosc — im
lui Turi mă face să visez la acest popor aşa de vechiu
presiile celui dintâi om care a aşternut pe papirus, şi totuş aşa de primitiv, care abia şi-a întemeiat, care
cu ajutorul convenţiunei slovelor, gândurile cari îl abia azi îsi întemeiază o carieră artistică si literară,
frământau.
a cărei prespectivă se întinde la infinit, fiindcă abia
Acelaş îmi pare cazul îndepărtatului şi aşa deo
este la începutul ei. Câte gânduri au de resgândit,
sebitului nostru confrate. Şi îmi spun că de mii de
câte sentimente au de resimţit în viitor, cei din nea
ani de când rasa aceasta de oameni îsi duce existenta
y > mul lapon!
pe îngheţatele ţinuturi albe şi mute, abia astăzi a ră Cartea lui Turi, vestea cărţii lui Turi mă impre
sărit din sinul ei acela care a devenit de puţină vreme sionează aşa cum m-a impresionat bucata de fildeş
primul autor lapon.
pe care am văzut-o aici, la Museum, şi pe care o
Nu voiu vorbi aci de conţinutul cărţii lui Turi, mână nedibace a săpat, cu un vârf de silet, acum
care nu este altceva decât o naivă şi sinceră încer zece mii, acum douăzeci sau o sută de mii de ani,
care de a scrie moravurile, apucăturile şi aspectul silueta unui mamut. Cum va fi fost omul, omul
poporului lapon. N-am cetit-o nici eu pe de-a ’ntregul, din caverne, îndepărtatul nostru seamăn, care a
ci câteva fragmente numai, apărute în ziarele franţu executat desemnul, el, cel dintâi artist al omenirei? Şi
zeşti. Aş voi însă să vă împărtăşesc emoţiunea cu cum va fi laponul care peste o miie sau două mii,
care am aflat vestea acestui eveniment în lumea la sau zece mii de ani, va ajunge să zugrăvească pânze
ponă şi gândurile pe cari le-a trezit în mine. geniale? în ce timpuri, cu ce moravuri, sub influenţa
în cartea lui Turi găsim şi câteva desenuri exe căror credinţe va trăi vreodată acest Rembrandt al
51