Page 7 - 1913-04
P. 7
INVENTAREA LONTREI
— POVESTE PENTRU COPII —
Te-ai trezit in lumea-aceasta
Ca un fluture pe-o floare înainte cu multe mii de ani, trăiau un om şi o
Şi-mbătată de miresme, femee, cari aveau doi copii, un băet şi o fată. Ei locuiau
De susururi şi de soare într’o căsuţă făcută din trunchiuri de copaci. Şi când
eşiai din căsuţă dădeai într’un lan întrins de grâu. In-
Desfăcutu-ti-ai aripa
Şi-ai pornit în zbor nebun, tr’însul erau flori roşii şi albastre şi ciocârliile ciripeau
Fără să-ţi întorci privirea pe deasupra prin văzduh. Si lângă lanul de grâu erâ
La stingherul tău cătun. o pădure întunecoasă, în care erau tufişuri de smeură
şi de mure. Adeseaori venea şi câte un lup, sau câte
Clipa vieţii cea fugară un urs, şi atunci omul şi femeea începeau să strige şi
N ai vroit să ştii că are să sune într’un corn, încât se auzeâ de departe şi atunci
Scop şi ţi-ai urmat colinda, veniau vecinii, cari locuiau în împrejurime, şi cu toţii
Pribegind din floare n floare. împreună urmăreau, cu suliţele lor cu piatră la vârf şi
cu şocurile lor de peatră, animalul cel sălbatec, îl omo
însetată de iubire, rau şi dădeau blana celui care sunase cu cornul mai
O împărţiai la fiecare, întâi. Şi acela îşi făceâ din blană un cojoc şi când
Fără să gândeşti că ziua veneâ iarna, blana îi ţineâ cald.
Are şi o înserate,
Acum, lângă locul unde erâ casa şi pădurea şi
Şi, că-atunci, când umbra cade, lanul de grâu legănat de vânt, curgeâ o gârlă mare şi
Toţi la cuibul lor s adună, lată şi oamenii cari locuiau în casă se scăldau în ea.
Să viseze n fericire Erâ o apă limpede şi frumoasă şi băiatul se bălăcea
Toată noaptea împreună... vara adesea toată ziua în gârlă, prindea peştişori şi
broaşte şi de multeori se ’ntâmplâ să vină pe apă la
Ai trecut din braţe ’n braţe
Şi-astăzi eşti a nimănui... vale câte un trunchiu de copac bătrân şi atunci băiatul
Cât de greu e să-ţi faci cuibul, încăleca pe el şi se lăsă dus o bucată bună.
Când pluteşti în vânt hai-hui! Astfel învăţă să înoate şi când mergea la vânat
LIVIU MARIAN cu tatăl său, ca să aducă acasă carne pentru familie,
şi ajungeau la o apă mai mare, care se chiamă râu,
puteâ şi el să treacă râul în not cu tatăl său şi astfel
să ajungă peste tot locul unde alţii nu puteau ajunge,
fiindcă nu puteau înnotâ. Si fiindcă băiatul puteâ merge
aşa de repede prin apă, oamenii din vecinătate, cari
din când în când veniau în căsuţa tatălui său, şi-i puseră
numele Săgeata apei.
Săgeata apei nu erâ însă numai un băeat sprinten,
ci şi un băeat deştept. Luâ seamă totdeauna ce se pe
trecea în jurul lui, şi ştiâ să facă foarte bune scule,
securi de peatră, arcuri şi ciocane,
îfâ Se ’ntâmplă într’o zi că vine o furtună mare cu
ploae peste tot ţinutul. Tună şi fulgeră şi ploaia cur
geâ şiroae.
Lângă gârlă erâ un trunchiu de salcie bătrân şi
scorburos. Trăsnetul lovi salcia şi-o desfăcu în două,
şi o jumătate căzu în gârlă. Dupăce trucu furtuna, Să
geata apei se duse la gârlă şi văzu jumătatea cea de
salce scobită cu un capăt în apă. El împinse trunchiul
de tot în apă, se puse în scorbura lui şi-şi dădu dru
mul la vale. Ce frumos erâ! Săgeata apei nu se udă
de loc şi putu să se întindă cât erâ de lung în trun
chiul scobit. Avea o adevărată luntre. Numai nu puteâ
să o cârmuiască. De aceea când luntrea ajunse lângă
mal, se trase chiar lângă margine, se prinse de iarba
de pe mal, şi astfel merse înapoi în^ susul apei stând
tot în trunchiul cel de salcie scobit. Insfârşit luă o ra
mură groasă pe care o rupsese furtuna dintr’un pom
şi o întrebuinţă spre a-şi împinge barca în susul apei.
Şi la urmă de tot băgă de seamă că barca se
puteâ mişca şi numai punând mânile în apă şi vâslind
cu ele.
Săgeata apei ciopliâ de acum în fiecare zi la luntrea
lui, de jur împrejur, încât numai păreâ aşa de veche,
Alexis, moştenitorul de tron al Rusiei, care a fost rănit şi-şi făcu un braţ mare şi o palmă lată la dânsul, însă
foarte grav de un anarhist, ce ajunsese în serviciul curţii amândouă de lemn, dintr’o bucată, şi aceasta fu cea
ruseşti. Curtea domnitoare, ca să curme zvonurile ce se
răspândiseră despre micul moştenitor, că adecă ar fi fost dintâi lopată.
rănit de moarte, l-a fotografiat în iarna asta în parcul pa Acum băiatul petrecea foarte bine cu luntrea lui
latului, jucându-se cu zăpadă.
