Page 9 - 1913-04
P. 9

toţii  şi  nimeni  nu  era  de  pază,  Săgeata  apei  se  furişă   Ajunse  cu  bine  la  mal  şi  fiindcă  îndată  dupâ  aceea
      afară  din  colibă  şi  luă  drumul  încotr’o  ştia  că  trebue   soarele  trimise  cele  dintâi  raze  peste  vârfurile  copacilor,
      să fie^râul.                                         putu  să  se  usuce  repede  şi  să-şi  usuce  şi  blana.  Dela
          Incurând  ajunse  într’o  pădure  deasă;  prin  pădure   mal  drumul  duceâ  pretutindeni  prin  păşuni  frumoase,
      sburau  păsări  de  noapte  şi  în  depărtare  auzi  urlând   de  aceea  Săgeata  apei  merse  la  vale  pe  lângă  malul
      lupii.  Dar  Săgeata  apei  nu  se  temu.  Mai  bine  voia  să   apei.  Căci,  se  gândeâ  el,  dacă  vor  veni  duşmani  sau
      moară  în  luptă  cu  animalele  sălbatece  sau  cu  oamenii   oameni  răi,  va  puteâ  scăpă  tot  în  not,  dacă  însă  dimpo­
      cei  răi  decât  să  mai  rămâe  rob  şi  să  sufere  batjocură   trivă  s’ar  fi  îndepărtat  de  mal  nu  i-ar  mai  fi  putut
      şi bătae.                                            ajută înotul la nimic.
          Drumul  prin  pădure  erâ  greu.  Pe  atunci  nu  erau   Dupăce  merse  astfel  o  zi  întreagă,  i  se  făcu  foarte
      încă  drumuri  ca  acuma.  Pretutindeni  zăceau  deacurme-   foame.
      zişul,  pe  pământ  trunchiuri  de  arbori  şi  Săgeata  apei   Nu  găsise  până  acum  pe  drum  nici  mure,  nici
      trebuia  să  treacă  peste  ele  şi  adeseori  se  împiedeca   fructe  şi  obosit  se  târî  pe  malul  apei.  Spre  groaza  lui
      şi cădea.                                            văzu  acum  şi  călăreţi  pe  malul  de  dincolo.  Erau  oa­
           Noroc  că  luna  lumina  frumos.  Curând  Săgeata   menii  cei  răi  dela  cari  fugise.  Insă  spre  norocul  lui
     apei  dădu  peste  o  cărare  îngustă,  pe  care  animalele   nu  puteau  şi  nici  nu  îndrăzneau  să  treacă  râul  înnot  şi
     sălbatice  se  duceau  la  apă,  şi  apucă  şi  el  pe  această   de  aceea  erau  siliţi  să  călărească  pe  malul  apei.  Deo­
     cărare.                                               dată  însă  veniră,  şi  pe  malul  apei  pe  care  mergeâ  Să­
          Dacă  ar  fi  rătăcit  mai  mult  prin  pădure,  uşor  l’ar   geata  apei,  călăreţi  în  goană  mare.  Ei  nu-i  făcură  însă
      fi muşcat un şarpe veninos şi atunci ar fi murit.    nici  un  rău,  ci  îşi  mişcară  suliţele  ameninţător  spre
          Aşa  însă,  ajunse  repede  la  râul  cel  mare.  Ca  ar­  duşmanii  lui  de  pe  malul  celălalt  şi  aceştia  fiindcă  erâ
     gintul  lucea  faţa  apei  în  bătaia  lunei,  şi  departe,  departe   tocmai  seara  târziu  şi  fiindcă  văzură  că  Săgeata  apei
     peste apă se vedea malul celălalt.                    găsi  noi  prietini  şi  apărători,  îşi  întoarseră  caii  şi  călă­
                                                           riră  înapoi  în  ţara  lor.  Iar  Săgeata  apei  fu  primit  cu
           Nu  erâ  o  apă  ca  gârla  cea  mică  în  care  Săgeata
      apei  învăţase  a  înnotâ  şi  a  umbla  cu  luntrea.  Erâ  o  apă   bunătate de călăreţii cei noi, şi fu dus în sat.
      mare  şi  aceasta  înspăimântă  pe  băeat.  Dar,  să  se  întoarcă   Acolo  îi  dădură  de  mâncat  şi  de  băut  şi  un  pat
      iar  în  robie  şi  să  sufere  bătaie?  Şi  nu  erâ  să  fie  rău   ca să se odihnească.
      de  el,  dacă  a  doua  zi  călăreţii  aveau  să  vie  şi  să-l   A  doua  zi  dimineaţa  fu  dus  la  regele  acestor
      omoare pe loc?                                       oameni  prietenoşi  şi-i  trebui  să-i  povestească  ceea  ce
           Nu,  mai  bine  voia  să  moară  în  apă  decât  să  fie   i  se  întâmplase  la  oamenii  cei  răi,  cât  de  mulţi  şi  cât
      adus încă odată înapoi la oamenii cei răi.           de puternici erau acei oameni şi ce arme aveau.
           îşi  scoase  prin  urmare  cojocul,  cu  care  erâ  îmbră­  Regele  şi  oamenii  săi  fuseseră  şi  ei  loviţi  odată
      cat,  îşi  luă  securea  de  piatră  şi  legă  cojocul  de  dânsa   de  oamenii  cei  răi.  Oamenii  cei  răi  merseseră  călare
      şi  apoi  legă  securea  la  spinare  pentru  ca  să  nu-1  încurce   tot  râul  dealungul  până  la  un  loc  unde  puteau  sări  cu
      la înnotat.                                          caii  peste  apă  şi  apoi  veniseră  din  nou  Ia  vale  pe
           Apoi sări în râu şi începu să înoate.           malul  celălalt  până  la  satul  regelui  şi  năvăliseră  noap­
                                                           tea.  Dar  oamenii  cei  buni  ai  regelui  se  aparaseră  cu
           Când  abia  erâ  pe  la  mijloc  puterile  ameninţară
      să-l  părăsească.  Spre  norocul  lui  tocmai  treceâ  un  trun-   bărbăţie şi puseră pe oamenii cei răi pe fugă.
      chiu  de  copac  pe  râu  la  vale.  Săgeata  apei  înnotă  spre   Regele  ar  fi  voit  bucuros  acum  să  pedepsească
      el,  se  urcă  spre  dânsul  şi  se  aşeză  călare.  Astfel  se   pe  oamenii  cei  răi,  când  auzi  cât  de  rău  se  purtaseră
      odihni  câtva  timp.  Apoi  părăsi  iar  trunchiul  de  lemn   cu Săgeata apei şi cu părinţii şi cu compatrioţii lui.
      şi înnotă spre malul celalalt.                             El observă însă din povestirea lui Săgeata apei

































          împăratul Germaniei cu cei şase feciori ai săi, la sărbările dela anul nou. împăratul e cel din stânga Lângă el spre dreapta
                                             e moştenitorul de tron al Germaniei.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14